În timpul unei săpături arheologice în Sayre, Comitatul Bradford, Pennsylvania în anii 1880, o serie de cranii umane au fost descoperite. Aceste schelete au fost corecte din punct de vedere anatomic, cu excepția anomaliei proiecțiilor a două „coarne” distincte la doi centimetri deasupra sprâncenei și faptul că înălțimea medie a acelor făpturi, în viață, a fi fost în jur de șapte metri înălțime.

Era sfârșitul anilor 1880. Un grup de oameni de știință efectua o expediție în zona comitatului Bradford din Pennsylvania, în partea de nord-est a statului, în apropierea liniei de stat New York.

Grupul, care includea un istoric al statului Pennsylvania și doi profesori, precum și un membru al ierarhiei bisericii presbiteriene, își făcuse drum spre un oraș numit Sayre. Specialiștii au devenit interesați de o serie de movile funerare.

Dr. P.G. Donehoo de la biserică și profesorii A.B. Skinner și W.K. Moorehead de la Muzeul American de Investigații și Academia Phillips din Andover, au condus grupul pentru a începe săpăturile. Ceea ce au descoperit a nedumerit știința de aproape o sută de ani.

Răzuind cu migală murdăria și pietrele, specialiștii au scos la iveală mai multe schelete de bărbați. Data înmormântării slor a fost estimată la aproximativ 1200 d.Hr. Până acum, nimic neobișnuit. Dar apoi au măsurat rămășițele și s-au uitat mai atent la structură. S-a descoperit apoi că bărbații aveau peste 2,1 metri înălțime nemaiauzită la un om antic.

Dar, cel mai ciudat dintre toate, examinările atente ale craniilor oamenilor misterioși au arătat că aveau coarne, două coarne reale, pe fiecare craniu. Imposibil de crezut, dar coarnele au fost acolo. Este posibil ca niște oameni de peste 2 metri înălțime să fi trăit în urmă cu peste 800 de ani pe teritoriul Statelor Unite ale Americii? Mai mult de atât, ei au avut coarne. Pare ciudat, nu?

Oamenii de știință entuziasmați au înfășurat cu grijă rămășițele și le-au trimis la Muzeul American de Investigații din Philadelphia pentru o examinare mai atentă. Când au fost primite, craniile cu coarne au fost privite ca o ciudățenie. Nimeni nu putea explica existența acestor cranii.

Craniile au fost ulterior pretinse pierdute, deplasate, sau furate de la muzeu. Nici Donehoo, Nici Skinner, nici Moorehead nu au descris descoperirea vreunui schelet uman la Sayre. care prezintă gigantism sau care avea coarne. Raportul oficial a fost modificat și s-a spus că au fost schelete obișnuite.

Cranii cu coarne
Sayre, locul unde au fost descoperite craniile cu coarne!

Problema este că această descoperire a fost publicată în revistele vremii, pentru ca mai apoi craniile cu coarne să dispară ca și cum nu ar fi existat niciodată. De ce? Probabil că nu puteau fi explicate.

Dar aceasta nu a fost singura descoperire de schelete cu anomalii.

1837: resturi de pigmei

Schelete care măsoară 0,90 şi 1,35 m înhumate în coşciuge din lemn, au fost descoperite în Ohio în 1837. Alături de ele nu se află însă niciun obiect pentru a permite datarea culturii acestor pigmei.

Numărul lor i-a făcut pe oamenii de ştiinţă să considere că trebuie să fi aparţinut locuitorilor unor aglomerări umane considerabile.

1888: un rând dublu de dinţi

Într-un teren funerar din Minnesota (SUA) au fost găsite şapte schelete care aveau un rând dublu de dinţi la mandibulele superioare şi inferioare, fruntea joasă şi înclinată înapoi cu arcade mari proeminente. Ele au fost înhumate în poziţie aşezată.

1911: giganţi roşcaţi

În Nevada, SUA, minerii au întreprins în 1911 exploatarea unor depozite bogate de guano în grota Lovelock. Rapid, ei au dat peste vestigii indiene şi mai ales peste o mumie de 1,98 m înălţime, cu părul roşcat. Legendele indienilor paiut vorbesc despre un trib de giganţi roşcaţi, numit Si-te-cah, cândva duşmanii de moarte ai indienilor din regiune.

În 1912, Universitatea Berkeley din California şi Societatea de istorie a statului Nevada, au trimis un om de ştiinţă pentru a cerceta locul. Din nefericire, exploatarea de guano a bulversat totul şi nu s-au putut recupera decât câteva obiecte.

În cursul anilor următori, s-au descoperit alte fosile printre care femuri care au aparţinut unor indivizi de cel puţin 1,80 m, o mărime remarcabilă pentru epocă şi loc. Antropologii admit că indienii roşcaţi au existat în Vestul american. În acelaşi timp, în nicio parte nu se face menţiunea unui popor de giganţi roşcaţi.

1921: o rană enigmatică

La muzeul de istorie a Naturii din Londra se poate vedea un craniu de om de Neanderthal. Acest craniu, vechi de peste 20. 000 de ani, prezintă o rană stranie.

Pe partea stângă, se zăreşte net o gaură rotundă şi netedă. Netezimea rănii ne lasă să credem că ea a fost provocată de un proiectil cu o foarte mare viteză, cum ar face-o un glonte.

În partea opusă a acestei răni, craniul este zdrobit ca şi cum proiectilul ar fi ieşit. Un expert în medicina legală din Berlin a estimat după examinare că gaura era identică cu cea cauzată de un glonte.

Acest craniu a fost descoperit la 18 m adâncime în actuala Zambie. Descoperirea este cu atât mai stranie cu cât ea nu este unică. Craniul unui auroch, o specie de bou sălbatic dispărut de 17 secole, prezenta o gaură netedă de formă