Drumul Mătăsii a fost fondat în jurul secolului al II-lea î.Hr. A fost descoperit din pură întâmplare și totul doar din fascinația împăratului pentru ceea ce se afla dincolo de imperiul său. Pentru a înțelege această fascinație, trebuie să cunoaștem întreaga poveste.
Vastele rețele comerciale ale Drumului Mătăsii transportau mai mult decât mărfuri și bunuri prețioase. De fapt, mișcarea și amestecarea constantă a populațiilor a dus la transmiterea pe scară largă a cunoștințelor, ideilor, culturilor și credințelor, care a avut un impact profund asupra istoriei și civilizațiilor popoarelor eurasiatice.
Călătorii de-a lungul acestei rutei au fost atrași nu numai de comerț, ci și de schimburile intelectuale și culturale care au avut loc în orașele de-a lungul acestui drum.
Știința, artele și literatura, precum și meșteșugurile și tehnologiile au fost astfel împărtășite și diseminate în societăți de-a lungul acestor rute și, în acest fel, limbile, religiile și culturile s-au dezvoltat și s-au influențat reciproc.
Negustor pe Drumul Mătăsii
Împăratul Chinei din acele vremuri, având probleme cu triburile de la marginea de vest a imperiului, a trimis o delegație diplomatică, pentru a rezolva problemele. Această delegație a fost condusă de Zhang Qian, cunoscut în ziua de astăzi precum primul mare călător chinez.
În acele vremuri, Zhang Qian era doar un ambasador, care se ocupa cu integrarea triburilor în marele imperiu chinezesc. Problema care trebuia s-o rezolve era să negocieze un tratat de pace, între triburile nomade de la granița imperiului. Aceste triburi se dușmăneau foarte tare și de cele mai multe ori se luptau între ele.
Ajuns la granița de vest, Zhang Qian a aflat că un trib l-a alungat pe celălalt din țară. El era responsabil de tribul alungat, așa că a trebuit să plece în căutarea lui. Însoțit de mai mulți oameni, Zhang Qian a părăsit astfel granițele Chinei.
Caravana a supraviețuit captivității, căldurii deșertului, înălțimilor munților și, în cele din urmă, a găsit refugiați în regiunea Asiei Centrale. În timpul călătoriei, ceea ce i-a surprins cel mai mult pe ambasadori a fost că au existat alte civilizații avansate în afara Chinei. Au văzut multe orașe mari situate pe teritoriile statelor care fac acum parte din Asia Centrală.
Întorcându-se la împărat, Zhang Qian a povestit tot ce văzuse în timpul „Odiseei” sale. Împăratul a fost fascinat de cele povestite și din acest motiv a hotărât să trimită mai multe caravane în Asia Centrală pentru a stabili relații comerciale cu oamenii de acolo.
Imediat după acest moment, China a început negoțul cu țările din Asia Centrală. Importa fel de fel de bunuri, pe care le plătea cu mătase. În acele vremuri, mătasea era la mare căutare și avea o valoare deosebită. Mai târziu, ruta s-a extins. În timpul dinastiei Han, s-a înființat adevăratul Drum al Mătăsii.
Prin ce țări trecea Drumul Mătăsii?
Numele traseului „Marele Drum al Mătăsii” se referă direct la un material foarte valoros pentru statele europene din vremurile străvechi numit mătase.
Mătasea a devenit un fel de lipici pentru civilizațiile occidentale și estice. Mătasea a fost utilizată în China nu numai la fabricarea hainelor, ci și la scris. Drumul Mătăsii a fost primul traseu transcontinental din istoria omenirii.
„Văd haine de mătase, dacă materialele care nu ascund trupul, nici măcar decența, pot fi numite haine. … Turme nenorocite de slujnice muncesc pentru ca adulterul să fie vizibil prin haina subțire, astfel încât soțul să nu aibă mai multe cunoștințe decât orice străin despre trupul soției sale.”
scria Seneca cel Tânăr despre hainele din mătase.
Drumul Mătăsii începea de pe teritoriul Romei. De acolo, trecând prin Marea Mediterană, călătorii au ajuns la Hieropolis, un oraș sirian. După ce au trecut Mesopotamia, Persia și au ajuns în Asia Centrală, caravanele au trebuit să traverseze deșertul și apoi au ajuns în China.
În drum spre Asia, călătorii s-au târguit cu succes cu localnicii. Pentru a face astfel de călătorii lungi, ei foloseau adesea cămile sau măgari puternici, capabili să transporte multe lucruri.
Istoricii încă se ceartă despre locul în care se încheia Marele Drum al Mătăsii. Unii spun că după intrarea civilizațiilor occidentale în China, drumul a continuat în est spre capitala Imperiului Ceresc, Chang’an. Alții sunt convinși că Marele Drum al Mătăsii a mers într-o direcție și mai estică, ajungând în Coreea și Japonia. Dar este dificil să justificăm logic a doua ipoteză, deoarece europenii au cumpărat mătase la granița de vest a Chinei. Istoricii mai spun că a treia cale a Marelui Drum a trecut prin partea de nord a Asiei Centrale, adică pe teritoriile Kazahstanului de astăzi.
Pe lângă schimbul comercial, acest drum a fost un adevărat plus atunci când venea vorba despre cultura dintre țări. Oamenii din Europa au ajuns să cunoască obiceiurile celor din China, încă din cele mai fragede timpuri.
Călătorind pe Drumurile Mătăsii
Pe măsură ce rutele comerciale s-au dezvoltat și au devenit mai profitabile, caravanele au devenit mai mult o necesitate, iar construcția lor s-a intensificat în Asia Centrală începând cu secolul al X-lea, continuând până în secolul al XIX-lea. Acest lucru a dus la o rețea de caravane care s-a întins din China până în sub-continentul indian, Podișul Iranian, Caucaz, Turcia și până în Africa de Nord, Rusia și Europa de Est.
Astăzi, multe clădiri și monumente istorice încă stau în picioare, marcând trecerea Drumului Mătăsii prin porturi și orașe. Cu toate acestea, moștenirea de lungă durată și continuă a acestei rețele remarcabile se reflectă în numeroasele culturi, limbi, obiceiuri și religii distincte, dar interconectate, care s-au dezvoltat de-a lungul mileniilor de-a lungul acestor rute.
Trecerea negustorilor și călătorilor de multe naționalități diferite a avut ca rezultat nu numai schimburi comerciale, ci și un proces continuu și larg răspândit de interacțiune culturală. Ca atare, de la originile lor timpurii, exploratorii s-au dezvoltat pentru a deveni o forță motrice în formarea diverselor societăți din Eurasia.
Puncte cheie
- Drumul Mătăsii era o vastă rețea comercială care lega Eurasia și Africa de Nord prin rute terestre și maritime.
- Drumul Mătăsii și-a câștigat numele de la mătasea chinezească, o marfă foarte apreciată pe care comercianții o transportau de-a lungul acestor rețele comerciale.
- Progresele tehnologice și creșterea stabilității politice au determinat o creștere a comerțului. Deschiderea mai multor rute comerciale i-a determinat pe călători să facă schimb de multe lucruri: animale, mirodenii, idei și boli.
