Cincisprezece voluntari din Franța au petrecut mai mult de o lună trăind într-o peșteră fără ceas. S-au bazat pe ceasurile lor biologice, dormind și mâncând ori de câte ori simțeau că este nevoie.

După 40 de zile, voluntarii au crezut că au trecut doar 30 de zile.

40 de zile în izolare

Cincisprezece voluntari din Franța au petrecut mai mult de o lună  trăind într-o peșteră  – fără nicio modalitate de a spune ora – ca parte a unui experiment de izolare care ar putea ajuta viitoarele misiuni în spațiu.

Provocarea:  Majoritatea dintre noi trăim pe un ciclu de 24 de ore. Ne trezim dimineața și ne culcăm seara. La anumite ore din zi, mâncăm. La altele, muncim.

Cercetătorii de la Human Adaptation Institute au vrut să înțeleagă cum ar putea reacționa oamenii într-un mediu în care acel ciclu de 24 de ore  nu  le dictează fiecare mișcare.

Când vor dormi? Cum ar ști când să lucreze? Experiența le-ar afecta sănătatea mentală sau fizică?

Cincisprezece voluntari din Franța tocmai au petrecut mai mult de o lună  trăind într-o peșteră  – fără nicio modalitate de a spune ora – ca parte a unui experiment de izolare care ar putea informa viitoarele  misiuni în spațiu .

Provocarea:  Majoritatea dintre noi trăim pe un ciclu de 24 de ore. Ne trezim dimineața și ne culcăm seara. La anumite ore din zi, mâncăm. La altele, muncim.

Cercetătorii de la Human Adaptation Institute au vrut să înțeleagă cum ar putea reacționa oamenii la un mediu în care acel ciclu de 24 de ore  nu  le dictează fiecare mișcare.

Când ar dormi? Cum ar ști când să lucreze? Experiența le-ar afecta sănătatea mentală sau fizică?

Aceste informații ar putea fi utile atunci când se vor planifica misiuni umane în spațiu, pentru perioade foarte lungi de timp.

Pentru a găsi răspunsuri, institutul a proiectat un experiment de izolare numit „ Deep Time ”.

Viața în peșteră  

Timp de 40 de zile, 15 voluntari au trăit fără ceasuri într-o parte a unei peșteri unde lumina soarelui nu a putut ajunge. Temperatura a fost în jurul valorii de 12 grade Celsius, iar umiditatea a fost de 95%.

Voluntarii au dormit în corturi și au fost nevoiți să pedaleze pe biciclete pentru a-și crea propria energie electrică. Când au început experimentul, le-a fost dată mâncare suficientă, dar apa trebuiau s-o ia dintr-o fântână din peșteră.

izolare
Experiment de izolare

Oamenii de știință din afara peșterii i-au monitorizat pe parcursul experimentului de izolare, folosind senzori pentru a ține evidența tiparelor lor de somn, a temperaturii corpului și multe altele.

Mergând cu fluxul:  deoarece voluntarii nu aveau cum să spună ora, s-au bazat pe ceasurile lor biologice, dormind și mâncând ori de câte ori simțeau că a venit vremea.

Nu a fost atât de greu cu mâncarea sau cu somnul, dar ei nu au știut aproape niciodată dacă era zi sau noapte. Totul a funcționat conform ceasului biologic.

Nu știai niciodată la ce oră te trezeai, cine te așteapta sau ce trebuie să faci. Pentru fiecare sarcină era nevoie de mai multe persoane.

Mariana Lancos, una dintre participantele experimentului

Sensul timpului

Cu o  zi înainte de încheierea proiectului, oamenii de știință au intrat în peșteră pentru a-i anunța pe voluntari că era timpul să înceapă să împacheteze. Asta a fost o surpriză pentru mulți dintre ei.

Directorul de proiect, Christian Clot, a  declarat pentru Associated Press  că numărând de câte ori s-au dus la culcare, voluntarii au crezut că trecuseră doar 30 de zile.

Este limpede că voluntarii pierduseră sensul timpului și de cele mai multe ori au dormit după un alt plan, decât cel de 24 de ore.

Cercetătorii au subliniat  că lipsa unui grup de control este o limitare majoră a studiului.

Următorii pași:  După ce voluntarii au ieșit din peșteră, au fost trimiși la Paris pentru a se supune unui RMN.

Human Adaption Institute va analiza acum acele scanări, precum și datele colectate înainte și în timpul experimentului, în speranța de a înțelege mai bine efectul vieții fără timp asupra oamenilor.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.