Liniile de la Nazca reprezintă unul dintre cele mai mari mistere arheologice din Peru. Arheologii au încercat să dezlege acest mister, dar teoriile emise par să fie desprinse din context și din acest motiv enigma de la Nazca încă generează numeroase întrebări.

Au fost descoperite pentru prima dată în 1920, atunci când un pilot de avion survola  Deșertul Sechura din Peru. I s-a părut că vede niște desene stranii și atunci a raportat superiorilor că în acea zonă există niște desene primitive.

Șapte ani mai târziu, adică în 1927, arheologul Toribio Mejia Xesspe stabilește pentru prima dată că Liniile de la Nazca sunt de fapt niște geoglife, realizate de către o civilizație necunoscută.

Cele aproximativ 300 de geoglife au dimensiuni variate, majoritatea fiind cuprinse între 15 cm și mai multe sute de metri, iar altele se întind pe câțiva kilometri.

Cercetătorul William H. Isbell le-a grupat în următoarele categorii:

  • linii lungi și drepte,
  • figuri largi,
  • geometrice,
  • desene de plante și animale,
  • grămezi de roci și
  • figuri care decorează laturile colinelor din jur.

Printre reprezentări se numără maimuțe, tarantule, condori, iguane și multe forme geometrice cum ar fi cercuri, linii perfect paralele sau trapezoide – unele întinzându-se pe 14 km.

Mister imposibil de elucidat

Aceste opere de artă străvechi au fost realizate între anii 500 î.Hr. și 500 î.en. Geoglifele ocupă un perimetru de circa 450 de kilometri pătrați și au fost desenate pe solul arid de către o civilizație misterioasă. Arheologii presupun că liniile au fost create de civilizația Nazca, de unde și numele lor.

Realizarea lor a fost extrem de simplă la prima vedere pentru că geoglifele au fost realizate prin îndepărtarea rocilor de la suprafața de culoare închisă, pe care le-au așezat ulterior în forme prestabilite, astfel descoperindu-se solul de o nuanță mai deschisă. Cel mai interesant, dar și misterios aspect este că pietrele au fost așezate după un model bine stabilit. Acest model nu poate fi văzut decât din spațiu și din acest motiv arheologii nu pot specifica cu exactitate cum nazcanii au putut urmări tiparul.

Liniile de la Nazca
Liniile de la Nazca

Un alt fapt interesant sunt munții care înconjoară Liniile Nazca. Unele vârfuri ale acestora par aplatizate de către o forță uriașă. Această forță inexplicabilă a creat adevărate piste drepte chiar pe vârfurile munților. Oare acestea erau folosite pentru aterizarea unor aparate de zbor sau pur și simplu pistele au fost create cu alt scop?

Misterul de la Nazca rămâne viu și în zilele noastre. Numeroase întrebări rămân fără răspuns, chiar dacă specialiști încearcă să găsească fel de fel de răspunsuri și teorii. De ce geoglifele se văd numai din cer? Cum au fost create și care este scopul pistelor adiacente? Oare zeii au vizitat civilizația străveche din Peru și s-au folosit de aceste indicii?

O legendă locală susține că Liniile de la Nazca au fost construite sau realizate de însuși zeul Viracocha pentru ca anticele care de foc să poată ateriza în voie în zona respectivă.

Câmpuri magnetice

La început, s-a crezut că sunt calendare agricole. Totuși, liniile aveau dimensiuni prea mari. De ce ar fi avut nevoie de astfel de calendare care puteau fi văzute din cer?

Măsurătorile realizate de specialişti de la Universitatea Tehnică din Dresda au scos la iveală date şocante. Sub aceste linii au fost descoperite câmpuri magnetice extrem de puternice. Cu toate că regiunea este deşertică, iar nisipul este un bun izolator, pe aceste linii se produc câmpuri electrice. Curentul este mai mare de 8000 de ori, decât alături de linii, iar cercetătorii nu au încă răspunsuri cu privire la cauzele producerii acestui fenomen.

Despre liniile de la Nazca se spune că au o vechime de 1000 – 2000 de ani. Mulți le considera că fiind mărturii ale prezenţei extratereştrilor pe planeta noastră, ele fiind utilizate ca piste pentru aterizare.

Liniile de la Nazca
Liniile de la Nazca

Misterul s-a adâncit și mai mult odată cu descoperirea în apropierea liniilor a patru bucăți de pânza. Examinarea microscopică a scos la iveală faptul că ţesătura este mai rezistentă decât pânza de paraşuta utilizată în zilele noastre.

La capătul multor linii au fost descoperite gropi cu diametru de peste 10 metri, umplute cu pietre înnegrite de foc. Se presupune că acestea erau locuri unde se făceau focuri pentru a încălzi aerul din baloane și pentru a le înălţa.

În anul 1968, în deşertul chilian Tarapacaru au fost descoperite linii asemănătoare, printre care și un contur uman cu o lungime de 100 de metri. Pentru a fi realizate au fost dislocate sute de mii de metri cubi de pământ și piatra. Și în Anglia, întâlnim două desene cu lungimi de peste 200 de metri.

Vizitatorii din vremurile apuse au lăsat urme care nu pot fi lesne decodificate. Faptul că strămoșii noștri au primit vizita unor ființe venite din cosmos este o teorie care are tot mai mulți susținători. Poate că ei sunt creatorul unui om nou, homo sapiens.

Cei consecvenţi cu această teorie au concluzionat că civilizaţii superioare celei pământene s-au putut dezvolta pe 100000 de planete. Părerea potrivit căreia viața ar fi posibilă numai în condiții similare celor de pe Pământ este depăşită. Și pe Pământ exista vietăţi care nu au nevoie de oxigen sau trăiesc în mediu radioactiv.

Primește cele mai noi articole pe mail!

Tiberiu Albu

Niciodată lucrurile nu sunt așa cum par. Încerc să scriu cât mai aproape de adevăr, pentru ca oamenii să vadă cu exactitate lumina din întuneric.