Există numeroase povești și legende uitate. Cândva, acestea au fost transmise din generație în generație cu mândrie. În ziua de astăzi, sunt privite precum niște povești de adormit copiii și nimeni nu le mai prețuiește, chiar dacă ele poartă și un mic sâmbure de adevăr.

Când popoarele europene au pus piciorul pentru prima dată pe continentul american, au intrat în contact cu diferite triburi. Cele mai multe erau destul de diferite ca obiceiuri, aspect și limbă. Și din momentul acestui prim contact s-au păstrat câteva legende destul de unice, documentate în forma lor originală de acești primi cronicari.

Fără îndoială, cea mai misterioasă dintre toate legendele nativilor americani este povestea „oamenilor cu ochi de Lună”. Oameni albi misterioși care s-au luptat și s-au amestecat cu nativii americani cu mult înainte de sosirea europenilor. Ar putea exista vreun adevăr în acest mit?

O rasă unică de oameni

Intrând în contact cu tribul nativ american Cherokee, coloniștii europeni au aflat despre n fapt istoric inedit. Bătrânii tribului le-au vorbit despre o rasă unică de oameni, care a venit pe teritoriul lor cu multe generații în urmă.

Oamenii cu ochi de Lună
Oamenii cu ochi de Lună

Aceștia au fost numiți oamenii cu ochii de Lună. Legenda spune că acești oameni misterioși, care erau incapabili să vadă ziua, s-au luptat cu cei din tribul Cherokee. Războiul a fost câștigat de nativii americani, dar oamenii cu ochi de Lună au rămas pe teritoriul american, unde au conviețuit în cele din urmă cu amerindienii.

Prima confirmare documentară europeană a legendei datează din 1797, când faimosul botanist și profesor american Benjamin Smith Burton, în cartea sa, scrie despre acești oameni străvechi. El se referă la colonelul Leonard Marbury, care a servit ca intermediar între guvernul american și tribul Cherokee. 

Burton scria:

„Chiraka spune că atunci când au ajuns pentru prima dată în țara în care locuiesc, au descoperit că existau anumiți „oameni cu ochi de lună” care nu puteau vedea în timpul zilei.„

Burton nu a fost singurul care a scris despre acești oameni atipici.

Exploratorul galez Lionel Wafer Wafer, în cartea sa A New Voyage and Description of the Isthmus of America, publicată în 1699, scria:

Printre oamenii acestei țări, există un tip de oameni atât de neobișnuit, încât nu am văzut sau auzit niciodată în nicio parte a lumii. Sunt albi, iar printre ei sunt ambele sexe; se deosebesc de indieni în principal prin culoarea pielii, dar nu numai prin aceasta. Pielea lor nu este la fel de albă ca cea a europenilor, ci mai degrabă asemănătoare cu culoarea unui cal alb.

Căci ei mai au o altă proprietate remarcabilă: corpul lor este acoperit cu un puf subțire, scurt, de culoare albă. Bărbații ar fi avut probabil bărbi mari și albe, dacă nu și-ar fi smuls firele de păr.

Sprâncenele lor sunt, de asemenea, albe ca laptele, ca părul de pe cap și foarte subțiri. Și mai ciudat, pleoapele lor se curbează și se deschid într-o formă alungită îndreptată în jos la colțuri și formează o semilună, îndreptată în jos.

Prin urmare, pentru că ei văd la fel de clar într-o noapte cu Lună, i-am numit cu ochi de Lună. Căci ei văd prost în lumina zilei, iar ochii le lăcrimează în timpul zilei.

Dar, în ciuda faptului că ziua sunt letargici, plictisiți și neliniștiți, când vine noaptea, reînvie și devin activi, aleargă în afara satului și în pădure și sar ca niște rațe sălbatice.„

Mai mult decât o legendă

În 1902, scriitorul James Mooney a încercat să lege povestea lui Benjamin Barton cu alte povești similare pe care le-a adunat. Cartea sa Cherokee Myths revizuiește opera unui alt istoric american timpuriu, John Haywood. Acesta din urmă a scris în 1823 în Natural and Aboriginal History of Tennessee despre „oamenii albi care au fost parțial exterminați și parțial expulzați din Kentucky și probabil și din West Tennessee”.

Oamenii cu ochi de Lună
Nativi americani

Haywood a adunat poveștile Cherokee, transmise din generație în generație, care descriau modul în care au cunoscut „oamenii albi” la râul Little Tennessee. Acolo au descoperit fortificații care conțineau „sape, topoare, pistoale și alte ustensile metalice”. Ajunși pentru prima dată în această regiune, Cherokee nu a întâlnit alți nativi.

Potrivit poveștilor, ei au descoperit o serie de fortificații care se întindeau pe râul Tennessee până la Chickamauga Creek. Au dat locația exactă a trei astfel de forturi. Evident, nativii americani erau în război cu acești oameni albi, împingându-i înapoi la gura Marelui Chickamauga, unde fusese încheiat un anumit tratat pentru a le permite bărbaților albi să trăiască în pace. 

Prima civilizație?

Una dintre cele mai bune surse pentru această poveste este însă povestea guvernatorului din Tennessee, John Sevier. În timpul său, multe zone din Appalachia aparțineau poporul Cherokee. Potrivit unor surse, John Sevier a vizitat în 1782 un loc unic în Georgia, „Mount Fort”. 

Acolo l-a întâlnit pe venerabilul șef Cherokee Okonostota, care avea 90 de ani în 1782, și a auzit de la el o poveste unică. Șeful tribului susținea „ că fortul a fost construit de oameni albi din cauza apei mari”. Okonostota povestea că acești bărbați „au traversat apa mare și au ajuns mai întâi la gura râului Alabama, lângă Mobile”. Ar putea acești albi să fie oameni cu ochi de Lună?

Oamenii cu ochi de Lună
Nativi americani

Unele povestiri europene timpurii descriu triburi de nativi americani, care nu erau ca toți ceilalți „oameni roșii”, arătau ca europeni, aveau barbă, părul alb și ochi albaștri. Aceste relatări afirmă că astfel de triburi de „indieni” vorbeau o limbă ciudat de asemănătoare cu galeza și că unii exploratori au putut chiar să comunice cu ei în acea limbă.

De exemplu, pe 26 noiembrie 1608, Peter Wynn, un membru al grupului de explorare al căpitanului Christopher Newport, care a mers în satele monacoenilor, un trib nativ care vorbea limba Virginian Siouan, i-a scris o scrisoare lui John Egerton. În scrisoare, Newport l-a informat pe Egerton că consideră că pronunția monacoanilor este similară cu cea a galezei vorbite de Wynn și i-a cerut lui Wynn să acționeze ca interpret.

Mount Fort

Oamenii cu ochi de Lună
Mount Fort

Unul dintre locurile curioase care pot face legătura între teoriile exploratorilor medievali galezi și oamenii cu ochi de Lună este așa-numitul „Mount Fort”. Situat în statul Georgia, acest munte păstrează în vârful său rămășițele unei formidabile cetăți de piatră. Zidul de piatră, lung de aproximativ 270 de metri, amintește de tradiția europeană de a construi castele și forturi.

Oamenii cu ochi de Lună
Mount Fort

John Sevier menționează o descoperire curioasă făcută în 1799: șase schelete în armură de cupru, fiecare dintre ele fiind gravată cu stema Țării Galilor. În acest sens, Sevier a afirmat cu încredere că prințul Madoc și galezii săi au fost primii oameni albi care au ajuns în Alabama și Georgia. 

Este oare posibil ca oamenii cu ochi de Lună să fi venit din Europa, mai precis din Țara Galilor?

Realitatea existenței oamenilor cu ochi de Lună este confirmată de multe fapte, dar încă nu înțelegem pe deplin cine au fost și de unde au venit.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.