Holocaustul a început ca un simplu  boicot al magazinelor evreiești și s-a încheiat în camerele de gazare din diferitele lagăre de concentrare. Unul dintre acestea a fost Auschwitz, unde nebunia lui Hitler și-a spus cuvântul.

Povestea Holocaustului


În ianuarie 1933, după o luptă politică de zece ani, Adolf Hitler a luat puterea în Germania. Atunci a fost momentul în care, liderul german, a implementat ideea că evreii se fac vinovați de faptul că Germania a pierdut Primul Război Mondial și că economia țării era constant subminată.

Evreii din Germania anilor ’30 reprezentau doar un singur procent din totalul populației (55 milioane în acel moment).

Evreii germani au fost preponderent cosmopolitici și s-au considerat mândri că sunt germani după naționalitate și evrei prin religie. Ei au trăit în Germania timp de secole, au luptat cu curaj pentru patrie în războaie și au prosperat în numeroase meserii.

Povestea Holocaustului

Nu este cunoscut numărul exact al evreilor uciși în Holocaust. Cifra cea mai frecventă este cea de șase milioane, avansată de Adolf Eichmann, un demnitar de rang înalt al SS-ului.

Aceștia au fost învinuiți că patria mamă pierduse războiul mondial din cauza lor. Mai mult de atât, economia Germaniei era pe butuci și cei învinuiți au fost tot evreii. Se crease o isterie națională și puterea, în frunte cu Hitler, îndoctrina și instiga populația la ură față de tot ceea ce însemna evreu.

Pregătirea Holocaustului

Holocaustul a avut la bază un plan bine stabilit. Germania nazistă a emis o serie de legi prin care pur și simplu îi privau pe evrei de o serie de drepturi. Totul a culminat cu legile promulgate în 1935, când evreilor din Germania le-a fost luată cetățenia germană și niciun cetățean german nu mai avea voie să se căsătorească cu un evreu. Holocaustul începuse deja, dar puțini conștientizau acest lucru.

În martie 1938, Hitler a extins granițele Reich-ului nazist prin atașarea forțată a Austriei. O lovitură brutală a început imediat asupra evreilor din Austria, care erau puși la munci silnice.

Holocaustul, început oficial

Cărțile de istorie consemnează începutul Holocaustului în 9 noiembrie 1938, când Herschel Grynszpan, un evreu în vârstă de 17 ani, l-a împușcat și l-a ucis pe Ernst vom Rath, un oficial al ambasadei germane la Paris. Acest gest a fost făcut din răzbunare, pentru tratamentul brutal care era aplicat evreilor din Germania. Evenimentul a fost numit Kristallnacht (Noaptea de Cristal) și reprezintă momentul de debut al Holocaustului.

Povestea Holocaustului

În a treia ediție a lucrării sale în trei volume, The Destruction of the European Jews, Raul Hilberg a estimat numărul evreilor omorâți în Holocaust la 5,1 milioane. Această cifră include „peste 800 000” care au murit din cauza „ghetoizării și privațiunilor”; 1 400 000 uciși prin „împușcare în aer liber”; și „până la 2 900 000” pieriți în lagăre de concentrare (Konzentrationslager). 

Între 9 și 13 noiembrie 1938,  în Germania și Austria au fost omorâți în bătaie circa 400 de evrei; aproximativ 30.000 de evrei au fost duși în lagăre de concentrare, iar 1.668 de sinagogi, deci aproape toate sinagogile au fost devastate, 267 din ele fiind chiar incendiate.

Cel de-Al Doilea Război Mondial a început în septembrie 1939. Germania a cucerit Polonia într-un timp record și cei peste 3 milioane de evrei din Polonia au intrat sub incidența legilor de maltratare.

Evreii polonezi au fost forțați să se mute în ghetouri nou înființate la Lodz, Cracovia și Varșovia, pentru a aștepta planuri viitoare. În interiorul acestor ghetouri supraaglomerate, zeci de mii au murit printr-o moarte lentă din cauza foamei și a bolilor.

Auschwitz, lagărul morții

În primăvara anului 1940, Himmler a ordonat construirea unui lagăr de concentrare lângă orașul polonez Oswiecim, redenumit Auschwitz de către germani. Între timp, Hitler și-a continuat cucerirea Europei, invadând Belgia, Olanda, Luxemburg și Franța, tot mai muți evrei erau capturați și băgați în lagăre. Holocaustul începuse. Europa era paralizată din toate punctele de vedere, iar întrebarea generală era:

Ce va face Hitler cu toți evreii din lagărele de concentrare?

Anul următor, adică în 1941, Hitler i-a convocat pe cei mai buni generali ai săi, pentru a pregăti invazia Rusiei. Le-a spus că trebuie să ignore orice regulă a unui război convențional și că misiunea lor este să anihileze Rusia.

Povestea Holocaustului

Numărul celor uciși în principalele lagăre de muncă forțată și exterminare este estimat după cum urmează:

  1. Auschwitz-Birkenau: 1,4 milioane;
  2. Belzec: 600 000;
  3. Chełmno: 320 000;
  4. Lagărul de exterminare Majdanek: 360 000;
  5. Maly Trostineț: 65 000;
  6. Sobibór: 250 000;
  7. Treblinka: 870 000.

Generalii au respectat aceste porunci și nebunia s-a mutat în Rusia. Se estimează că acolo au fost omorâți peste 3 milioane de evrei, care locuiau în satele izolate. Holocaustul era deja în desfășurare. S-au înființat patru unități speciale de acțiune SS, cunoscute sub numele de Einsatzgruppen, care mergeau în satele și orașele cucerite de naziști și îi împușcau fără milă pe evrei.  Uneori echipele de execuție ale Einsatz au fost ajutate de voluntari locali antisemiți.

În vara anului 1941, liderul SS Heinrich Himmler l-a convocat pe comandantul de la Auschwitz, Rudolf Höss, la Berlin și ia spus:

„Führerul a ordonat soluția finală pentru problema evreiască. Noi, membri SS, trebuie să executăm acest ordin … Am ales, prin urmare, Auschwitz pentru acest scop „.

În tot acest timp, la Auschwitz se construia un nou corp, cunoscut sub numele de Birkenau. Camerele de gazare urmau să fie date în folosință. Misiunea „Aktion Reinhard” a fost pusă în aplicare în 1942, când milioane de evrei au fost gazați în diferitele lagăre ale morții.

La Auschwitz-Birkenau tactica era una malefică, pentru că evreii erau puși să se dezbrace, apoi li se dădea o bucată de săpun și erau mințiți că vor intra la dușuri. Nimeni nu mai ieșea viu, pentru că ei erau băgați în camere de gazare. În acest fel, se păstra ordinea și panica sau frica erau excluse din rândul victimelor.

Povestea Holocaustului

Peste 300 de mii de evrei din România au fost victime ale Holocaustului, ale deportărilor în lagăre de exterminare, de muncă sau ucişi în masă. În Holocaustul din Transilvania de Nord au pierit 130.000 de evrei.

Astfel, celor 6 milioane de evrei uciși li s-ar adăuga 2 milioane de polonezi, 2-3 milioane de prizonieri de război sovietici, între 200.000 și 500.000 (sau chiar mai mult) de țigani, 200.000 de persoane cu dizabilități și 15.000 de homosexuali.

O „înțelegere secretă” între naziști și aliați

Holocaustul a fost “redus” de un acord secret dintre șeful SS-ului nazist Heinrich Himmler și fostul președinte al Elveției, potrivit cărții noului ziarist canadian Max Wallace, “În numele umanității: The Secret Deal to End the Holocaust”.

Publicată de Editura Skyhorse, cartea se învârte în jurul ideii prin care Holocaustul a fost redus, iar în ultima perioadă, adică spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Himmler a făcut o înțelegere secretă cu președintele Elveției.

În urma acestui acord, Himler a ordonat să fie dezasamblate mai multe camere de gazare de la Auschwitz-Birkenau. În acest fel peste 300.000 de evrei au fost salvați de la moarte.

În mai mult de doi ani de funcționare, complexele de gazare de la Auschwitz-Birkenau au fost scena uciderii unui milion de evrei.

Operațiunile s-au încheiat în octombrie 1944, după ce în vara aceluiași an au fost uciși 400 000 de evrei maghiari. Pe 25 noiembrie, naziștii au început să dezmembreze facilitățile, un proces care nu s-a încheiat până în ianuarie 1945.

Afirmația lui Wallace despre faptul că Himmler a încheiat un acord secret se învârte în jurul unei întâlniri bine cunoscute între șeful SS și fostul președinte elvețian Jean-Marie Musy.

Potrivit lui Wallace, această întâlnire – care a fost susținută de rabinii ortodocși și de agențiile de informații aliate – a dus la un acord că Himmler va înceta uciderea la Auschwitz, ca semn al bună voințeu sale. În schimb, lui Himmler i s-au dat promisiuni  despre un front comun împotriva Rusiei.

Mai mult de atât, ziaristul susține că Himmler a mai făcut o faptă bună în toamna anului 1944. Atunci a eliberat un tren cu peste 1210 evrei, pe care în loc să-l trimită spre un lagăr, l-a trimis în Elveția.

Ideea cărții este una îndrăzneață pentru că prezintă lucrurile bune făcute de Himmler, dar și toate eforturile țărilor aliate pentru a face orice cu privire la salvarea a cât mai mulți oameni din mâinile naziștilor.

Au existat mai multe seturi de negocieri între grupurile evreiești și naziști – cele mai legate de Himmler – toate încercau să salveze cât mai mulți evrei.

Preoții ortodocși, împreună cu președintele Elveției din acele vremuri, l-au desemnat pe Benoit Musy, un pilot de curse elvețian, să negocieze cu Himmler și reprezentanții săi.

Benoit Musy a fost cheia principală a salvării a zeci de mii de evrei. El a fost cel care l-a convins pe Himmler să lase Crucea Roșie să intre în lagăre cu câteva săptămâni înainte ca războiul să se încheie.

Cinci întrebări despre Holocaust

În monumentala sa carte The Controversy of Zion, Douglas Reed aratã cã totul a început în 453 î. Hr. când un mic trib al lui Iuda, de care israelitii se despãrtiserã cu dezgust, a produs o ideologie rasialã al cãrei efect a fost mai dezastruos decât cel al epidemiilor sau al dinamitei: ideologia unei rase superioare de stãpâni „declaratã stãpâna tuturor celorlalti prin legea sa”. Pe același principiu a funcționat și Holocaustul.

  • Holocaustul este o desemnare bine-cunoscută a genocidului evreilor?

Termenul holocaust” s-a impus publicului larg pentru prima dată în anul 1979, când un serial cu acelaşi nume a fost difuzat la televizor. Cuvântul holocaust” reprezintă traducerea greacă a unui cuvânt din Noul Testament care desemnează o victimă a unui incendiu,care transforma direct în fum”.

Povestea Holocaustului

Raportul final al Comisiei internaționale „Elie Wiesel” pentru studierea Holocaustului din România a ajuns la concluzia că statul român este responsabil de moartea a unui număr situat între 280 000 și 380 000  de evrei.

Această noţiune era cunoscută şi înainte de 1979 în Statele Unite, dar mai folosit era cuvântul genocid” pentru a desemna moartea evreilor din Al Doilea Război Mondial. Evreii niciodată nu l-au denumit holocaust cinaşo”, care semnifica exterminare.

  • Antisemitismul era îndreptat împotriva tuturor semiţilor?

În secolul XIX, rasişti celebri precum Artur Graf Gobineau  şi Houston Steward Chamberlaine au promovat ideea rasei inferioare semite. Teoretic erau menţionate şi alte grupe, precum arabii sau maltezi, practic toţi antisemiţii erau orientaţi doar împotriva evreilor.

Teoriile semite serveau exclusiv pentru evreii care se botează, dacă o persoană avea nume evreiesc dar nu era boteza atunci scăpa de furia acestor teorii.

  • Exterminarea evreilor a fost hotărâtă la conferinţa de la Wannsee?

Nu există o hotărâre anume a oficialilor germani cu privire la exterminarea evreilor. Hitler a cerut în repetate rânduri să fie rezolvată problema evreilor, iar NS a pus în practică această idee. Sintagma „soluţia finală în problema evreilor” a fost folosită încă de la începutul anului 1941, în timp ce conferinţa de la Wannsee s-a ţinut pe 20 ianuarie 1942, dată la care se înregistrau peste 320.000 de evrei omorâţi.

Totuşi niciun document nu indică proporţiile acestui genocid uman decât cele ce provin de la celebra conferinţă.

  • Majoritatea evreilor au murit în lagărele de concentrare?

Exterminarea sistematică a evreilor a început în anul 1941. Până atunci teroarea impusă a determinat că 300.000 de evrei să fugă din Germania din totalul de 560.000. Ce este drept această practică era permisă doar celor care aveau destui bani şi care aveau un permis de emigrare într-o ţară gazda. În 1939 trecerea graniţelor a devenit imposibilă, iar dintre cei 6 milioane de evrei ucişi majoritatea proveneau din Polonia, peste 3 milioane, iar restul din Rusia.

Evreii au fost ucişi peste tot pe unde erau prinşi, dar cu precădere în lagărele de concentrare,

  • Regele Cristian al X-lea i-a ferit pe evreii danezi de  purtarea unei stele?

Acea ameninţare făcută de regele Cristian al X-lea (1870-1947) atunci când evreii danezi au fost obligaţi să poarte o stea  reprezintă doar o parte din adevăr. Guvernul danez le-a explicat ocupatorilor că ei nu vor lua nicio măsură împotriva compatrioţilor lor evrei. Naziştii au suportat această situaţie timp de 2 ani, iar atunci când ordinul de deportare al evreilor a fost dat în 1943, poporul danez a reuşit printr-o acţiune nocturnă şi învăluită în foarte mult mister, să sprijine fugă a celor 7000, din cei 7500, de evrei danezi în Suedia.