Templul de la Șinca Veche, cunoscut și sub numele de Templul dacic al ursitelor, este un paradis rupestru. Trebuie vizitat măcar o dată în viață, pentru că acest lăcaș de cult este înconjurat de numeroase legende și povești. Se spune că este locul unde dorințele se împlinesc, dar trebuie să ai inima curată.

Cum ajungi la Șinca Veche?

Șinca Veche este satul de reședință al comunei Șinca din județul Brașov. Se află la circa 45 km de Brașov și puțin peste 20 km de Făgăraș. Drumul este de o frumusețe desprinsă din romanele clasice rusești. Încărcat cu o energie divină, parcă te conduce dinadins spre un loc pe care nu o să-l uiți niciodată.

Localizare

  • La 45 de km de Brașov și 22 Km de Făgăraș, la numai 3 km de satul Șinca Veche se află Așezământul Șinca Veche.
  • Lăcaşul de cult se găseşte lângă comună Şinca Veche, sub dealul Pleşu. Localitatea în sine se afla în centrul ţării la 30 de kilometri nord de Zarneşti, între Cocoaşa Persanilor la nord şi podul peste pârâul Bungetu la vest.

Trebuie doar să te lași purtat de frumusețile naturii și când ai ajuns în satul Șinca Veche, este imposibil să nu ajungi la templul de la Șinca Veche. Poate părea o descriere fantezistă, dar numai dacă o să ajungi în acea zonă, o să-ți dai seama că nu este o exagerare.

Odată ajuns la celebrul templu, o să vezi o construcție rudimentară, sculptată în gresie. Nisipul fin din interiorul lăcașului conține cristale de cuarț și siliciu. Se spune că, aceste cristale pot intermedia comunicarea cu Divinitatea, extratereștrii sau entități din alte dimensiuni. Povești sau legende? Rămâne să decizi după ce o sa afli întreaga poveste.

Templul de la Șinca Veche

În interiorul templului există două altare care indică originea precreștină a templului. În preajma unor mari sărbători, din interiorul templului se aud coruri parcă venite din cer.

Au existat multe controverse cu privire la datarea și originea templului. Nu se cunoaște cu exactitate perioada în care a fost realizat templul și nici cărei civilizații îi aparține. Totuși, există voci care spun că ar avea peste 300 de ani vechime. Ar fi fost săpată în jurul anului 1700, atunci când a început persecutarea creștinilor.

Pe de altă parte, o altă teorie spune că este un templu dacic sau pre-dacic. Vechimea sa, care este estimata într-un interval „destul de larg” – intre 2500 si… 7000 de ani. Majoritatea cercetătorilor afirma că este o mănăstire creştin-ortodoxă, în timp ce entuziaştii susţin că este dacica sau chiar predacica, aducând în sprijinul acestei idei existenţa câtorva inscripţii ne-crestine de pe unul din pereţii altarului.

În spatele altarului există o firidă în care sunt sculptate steaua lui David și simbolurile Yin și Yang.

Sunt specialiști care susțin ipoteza conform căreia Templul a fost construit de refugiații creștini. La trei kilometri de templu se află un altar de formă circulară, cu un diametru de 20 de metri. Se presupune că era un loc în care se organizau ritualuri religioase.

Se spune că cei care merg la Templul de la Șinca Veche au parte de trei ori pe ani să li se îndeplinească dorințele. Cele tei sărbători sunt de Sfântul Gheorghe, Lăsata Secului și Schimbarea la Față.

Povești, întâmplări și legende

Templul de la Șinca Veche este învăluit în mister. Legendele îi oferă o aură mistică, iar poveștile localnicilor îl conferă o latură divină. Pe oricine ai întreba, îți va spune o altă întâmplare petrecută în jurul acestei biserici.

Țăranii din Șinca Veche susțin că iarba din jurul templului face minuni. Vacile care pasc acolo sunt mai sănătoase și fac mai mulți viței.

Dealul de lângă Șinca Veche are o formă piramidală și poate capta și emite energii. Localnicii au încercat să cultive pe deal, de la cereale, legume, pomi, viță de vie. Solul pare că ar fi iradiat.

Specialiștii în radiestezie au făcut măsurători și au constatat că locul degajă un magnetism impresionant și energii foarte puternice.

Pentru a oferi o descriere cât mai aproape de adevăr, am cules o serie de relatări ale martorilor oculari. Nimeni nu poate certifica veridicitatea acestor relatări, dar poate nici nu este atât de important adevărul, atunci când vine vorba despre frumusețea unui lăcaș de cult.

Templul de la Șinca Veche și corul din cer

Era prima zi după Sfânta Marie Mare (15 august), când două prietene, însoțite de soțul uneia dintre ele, au decis să facă o vizită templului de la Șinca Veche. Era o zi toridă de vară, care nu anunța că se va întâmpla ceva deosebit. Cei trei erau nerăbdători ca să ajungă la mănăstire. Odată ajunși acolo, și-au petrecut un timp în interior. S-au rugat, s-au recules și probabil și-au pus gândurile în ordine, așa cum face toată lumea.

Înainte să plece, au făcut curat în curtea interioară. Au strâns câteva gunoaie, pe care le lăsaseră în urmă niște turiști indolenți. După ce au părăsit curtea, în dreptul unei pietre uriașe au auzit un cor care cânta. Parca venea din cer și se auzeau patru sau cinci voci, deosebit de melodioase. Muzica părea bisericească, cuvintele erau foarte clare, dar nimeni nu a înțeles nimic. Părea că sunt cuvinte în limba română, dar arhaice. Totul a durat câteva secunde, după care corul nu s-a mai auzit.

Povestea aceasta are ca protagonişti doi doctori conferenţiari universitari ai catedrei de matematică: conf. univ. dr. Livia Sangeorzan şi conf. univ. dr. Tofan Doina, precum şi un profesor universitar: dr. Tofan Mihai (considerat unul dintre cei mai competenţi oameni de ştiinţă în domeniul mecanicii din Europa). A fost relatată în Formula-As.

Templul de la Șinca Veche
Templul de la Șinca Veche

Locul în care se împlinesc dorinţele

Într-una din încăperile templului se întâmplă minuni. Sau se împlinesc visele. Este vorba despre camera în care pătrund razele Soarelui de sus. Localnicii aveau o întreagă tradiție cu privire la acest fenomen. Pe vremuri, când oamenii erau curați sufletește și aveau frica de Dumnezeu, Într-una din încăperile mănăstirii, în locul în care pătrund razele de soare prin cupola săpată în stâncă, se spune că se împlinesc toate dorințele bune şi curate. Acest templu era numit, de altfel, de unii localnici Mănăstirea Ursitelor sau, mai nou, Templul Ursitelor.

Acum un secol, fetele de măritat şi flăcăii se urcau pe dealul Pleşu, unde este săpată mănăstirea, şi aruncau o roată cu paie în flăcări, cu credinta că, văzând desenele făcute de foc şi traseul roţii, îşi vor afla „ursita” şi se vor căsători în acel an. Nu puțini au fost cei care și-au văzut destinul. Dar cutuma spunea că doar cei cu inima curată au capacitatea să vadă ce drum le-a pregătit Dumnezeu.

În ziua de astăzi, mulți turiști întră în camera cu pricina, cu speranța ca dorințele lor să devină realitate. Unora chiar li s-au împlinit, pentru că, spun ei, au avut inima curată. Dacă ajungi la templul de la Șinca Veche, nu uita să îți pui o dorință. S-ar putea să ai o surpriză!

Globuri luminoase

Prima relatare, care a fost inclusă la momentul respectiv şi în paginile unor publicaţii (cum ar fi „Monitorul” de Braşov), aparţine unui reporter al Tvr. În 1996, Lucian Babeanu a ajuns împreună cu un grup în Mănăstirea Săpată în Stanca. La scurt timp după intrarea in incinta, camera de filmat a reporterului a început să se comporte bizar: pornea şi se oprea din înregistrare după bunul său plac,nerăspunzând la comenzi.

Se părea că acest fenomen nu a fost însoţit de alte urmări. Ajuns înapoi la studiouri şi vizionând materialele înregistrate, reporterul a observat uimit imagini pe care nici el şi nici ceilalţi nu le văzuseră în peștera la momentul filmării. Pe banda apăreau sfere de lumină, care străluceau intens, iar la un moment dat apărea chiar un obiect, pe care reporterul l-a definit ca „un diamant de o mărime apreciabilă”.După o zi, înregistrările acelea bizare, în total şapte minute, au disparut de pe bandă, apărând în schimb o siluetă înveşmântată într-o mantie închisă la culoare, iar în planul îndepărtat văzându-se „o mană luminoasă”. Această casetă a fost vizionată de mai mulţi martori, la momentul respectiv.

Sfere și cristale în templul de la Șinca Veche

Cluj.Livia S. din Braşov povesteşte că, pe când se afla într-o stare de reculegere în interiorul peşterii, s-a speriat pur şi simplu când a fost cuprinsă de un val orbitor de lumină, venit din neant. Acelaşi fenomen, dar de o intensitate mai mică, este povestit şi de localnici, care spun că au avut percepţii de acest fel, mai ales când erau copii. Atunci, ei vedeau adesea globuri de lumină care păreau însufleţite. Să fie vorba de aceeaşi lumină surprinsă şi pe peliculă?

O altă relatare este a aceleia şi Doina T., care (în aceeaşi zi în care a auzit şi corul) a fost martoră unui fenomen oarecum similar: „Eram în interiorul peşterii şi am închis pentru câteva minute ochii, pentru a mă reculege. Când i-am deschis, văzul mi se obişnuise cu întunericul şi pe tavanul încăperii în care mă aflam am văzut un cristal strălucitor, de dimensiuni mici (câţiva milimetri). Se vedea foarte clar pe tavanul încăperii, fiind imposibil să fi fost un efect de lumină”

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.