Chiar și copiii știu că atunci când se află în pericol, SOS înseamnă că au nevoie de ajutor sau că trebuie să fie salvați. Acest semnal a devenit universal cunoscut ca fiind modalitatea prin care se transmite nevoia de a fi salvat sau ajutat.
Poți să-l scrii pe plajă, să îl trimiți prin codul Morse sau, dacă ai un pix, îl scrii pe mână și o arăți rtecătorilor. Știm cu toții că trimiterea unui semnal SOS este cea mai bună șansă pe care o ai să fii salvat.
Deci, ce înseamnă SOS?
Literele SOS nu reprezintă nimic. Nu înseamnă „Save Our Ship” sau „Save Our Souls” – nici măcar nu a fost conceput inițial pentru a reprezenta literele alfabetului englez. Cu toate acestea, este semnalul standard de primejdie pe care majoritatea oamenilor îl cunosc.
Introducerea codului Morse
Deși secvența de litere „SOS” nu reprezintă nimic, a venit de undeva ca înlocuitor pentru un semnal vizual de primejdie. Codul Morse a fost dezvoltat împreună cu mașina de telegraf fără fir pentru a trimite mesaje folosind semnale electrice. Samuel Morse a trimis primul mesaj prin telegraf, care spunea: „ Ce a făcut Dumnezeu? ” El a trimis mesajul în cod Morse printr-o linie experimentală de la Washington, DC, la Baltimore, Maryland, SUA.
În codul Morse, punctele și liniuțele sunt asamblate în diferite configurații pentru a reprezenta diferitele litere ale alfabetului. În acest fel, mesajele puteau fi trimise fără fir în toată lumea folosind echipamente radio – chiar și de pe nave.
Acest lucru s-a dovedit util, deoarece înainte de începutul secolului al XX-lea, navele aflate în pericol nu puteau comunica cu tărmul. Codul Morse nu exista încă.
Dar, pe măsură ce navele au început să transporte echipamente telegrafice, semnalele de ajutor sau orice fel de comunicare devenise posibilă. Fie că transmiteau un SOS către țărm sau spre o altă navă.
Dar la început, țările au folosit coduri diferite pentru situații de urgență, ceea ce, evident, nu era ideal.
SOS ca semnal universal de primejdie
Cu toate acestea, în 1905, guvernul german a publicat „ Regulamentul german pentru controlul telegrafiei ”. Acesta a impus ca operatorii germani fără fir să folosească „… – …” (trei puncte, trei liniuțe și trei puncte) pentru a semnala o urgență. Acest lucru nu avea nicio legătură cu literele alfabetului, dar a fost rapid și ușor de tastat și greu de confundat cu orice altceva.
Astfel codul, tradus în litere înseamnă „SOS” în cod Morse. Toată lumea a fost de acord că SOS este mult mai bun decât „SSSDDD”, ceea ce pretindeau italienii la Convenția Internațională de Radiotelegrafie din noiembrie 1906. Termenul SOS a fost votat ca semnal internațional de primejdie oficial și a intrat în vigoare la 1 iulie 1908.
Semnalul de primejdie SOS prinde rădăcini
A durat ceva timp până când apelul de urgență SOS să prindă rădăcini.
De exemplu, compania britanică Marconi International Marine Communication Company, care a echipat navele cu echipamente telegrafice, a preferat codul de avarie să fie „CQD” sau „-.-. –.- -..” în codul Morse și a continuat să-l folosească în secvența codului Morse mult după ce apelul SOS a fost stabilit ca standard internațional.
De fapt, a fost primul cod de avarie trimis de operatorii de telegrafie de pe Titanic după ce nava a lovit aisbergul, deși în cele din urmă au folosit și semnalul SOS.
Prima utilizare înregistrată a SOS pentru a cere ajutor a fost trimisă pe 11 august 1909, în largul coastei Capului Hatteras, Carolina de Nord, când Theodore Haubner a cerut ajutor de la nava cu aburi SS Arapahoe.
Deoarece apelul SOS în cod Morse a fost inițial destinat utilizării maritime, a fost înlocuit cu semnalul verbal „ Mayday ” la Convenția Internațională Radiotelegrafică din 1927.
Mayday este derivat din francezul „m’aider” care înseamnă „ajută-mă”. Dar SOS nu putea fi eliminat atât de ușor: Mayday este încă folosit astăzi ca semnal de primejdie pentru comunicațiile vocale, în timp ce SOS este încă folosit ca semnal de primejdie în telecomunicații.
O cauză bună
SOS Satele Copiilor a fost fondată în Tirol, Austria, în 1949 de Hermann Gmeiner, ca o organizație menită să sprijine copiii lumii după suferința orfanilor în urma celui de-al Doilea Război Mondial. Chiar și astăzi, SOS Satele Copiilor continuă să contribuie la asigurarea unei lumi mai sigure pentru copii.
