Probabil că nicio altă faptă istorică nu a provocat atât de multe controverse, ca povestea lui Arhimede și a oglinzilor sale.
Legenda ne spune, că Arhimede s-a folosit de una sau mai multe oglinzi, cu care a captat energia solară și a îndreptat-o spre flota romană, care dorea să cucerească orașul Siracuza în 212 î.en.
În acest fel, vasele de război romane au fost arse complet și războiul s-a terminat înainte să înceapă. Dar cât adevăr este în această poveste?
A putut Arhimede să construiască oglinzi uriașe, cu care să ardă vasele romane?
Asediul Siracuzei
Bătrânul nebun, așa cum i se spunea în acea vreme lui Arhimede, era renumit pentru invențiile sale neobișnuite și uimitoare.
Cu fiecare atac pe care romanii îl îndreptau asupra Siracuzei, se temeau că bătrânul va mai inventa ceva, cu care să-i împiedice să cucerească orașul. Și invențiile lui Arhimede nu se mai terminau.
Bolovani aruncați de departe, mașinării uriașe care răsturnau navele și chiar arcași invizibili, au fost doar câteva dintre invențiile nebune ale lui Arhimede.
Cu toate acestea, adevărata descoperire a venit atunci când Arhimede a construit un fel de oglindă hexagonală și a plasat alte oglinzi parabolice mai mici la o distanță suficientă de aceasta, articulate pe structuri metalice care puteau fi controlate.
Oglinzile reflectau razele soarelui și le focalizau pe corpurile navelor de lemn, unde aprindeau focul și transformau navele în cenușă. Astfel, bătrânul nebun l-a surprins pe generalul roman Marcellus cu invenția sa neobișnuită.
Oglinzile lui Arhimede
De secole, veridicitatea poveștii transmise din generație în generație despre arma neobișnuită inventată de Arhimede a fost pusă la îndoială.
Toată lumea știe că, dacă se ia o lupă și se folosește pentru a focaliza razele Soarelui pe o bucată mică de lemn, aceasta va arde mai devreme sau mai târziu.
La fel se poate face și cu o mică oglindă parabolică care poate absorbi razele soarelui și le poate reflecta într-un anumit punct.
Istoricii sugerează că Arhimede a făcut acest lucru dar la o scară mai mare, cu o oglindă imensă. Utilizarea energiei solare nu este surprinzătoare în zilele noastre.
La începutul anului 2016, Marocul a lansat cea mai mare centrală solară din lume de tip CSP, cu o capacitate de 160 MW (generează suficientă energie electrică pentru a alimenta un milion de case în fiecare zi).
Unitățile CSP folosesc de obicei oglinzi parabolice de 12 m care reflectă lumina soarelui pe țevile care conțin un fluid de transfer de căldură (HTF), de obicei ulei termic.
Acest procedeu crește temperatura lichidului la aproape 400 ° C. HTF este apoi utilizat pentru încălzirea aburului într-un generator turbo standard.
Unele centrale CSP ating temperaturi de peste 500 grade Celsius, deci este ușor să ne imaginăm cum Arhimede ar fi putut folosi oglinzi pentru a arde navele inamice.
Dar nu asta este problema, ci dacă inventatorul putea să creeze, în acea vremea, asemenea oglinzi uriașe?
În 1973, omul de știință grec Dr. Ioannis Saccas a efectuat un experiment în care a folosit 70 de oglinzi îndreptate pe un model de navă romană.
Fiecare oglindă se afla în mâna unui marinar grec, care ar fi trebuit să direcționeze un fascicul de lumină pe o barcă de lemn, aflată la o distanță de 160 de metri. Barca a fost incendiată destul de repede, deși a fost acoperită cu vopsea inflamabilă.
Mulți oameni de știință suspectează că Arhimede a dat foc navelor romane nu datorită oglinzilor, ci prin aprinderea focului grecesc, care sub formă de petrol, a fost aruncat, din catapulte direct pe punțile navelor romane.
Controversa între specialiști a pornit din momentul în care s-a pus întrebarea dacă, fără tehnologie, se puteau crea asemenea oglinzi uriașe? A putut Arhimede să fabrice oglinzi mari sau doar a încercat cu unele mai mici și când a văzut că nu ard navele romane, s-a aprins focul grecesc?
Nu se poate răspunde cu exactitate la această întrebare, dar dacă ar fi găsit o metodă ca să construiască oglinzi de 12 m, cu siguranță că le-a folosit. Dacă nu a putut să facă asemenea oglinzi, atunci povestea se transformă într-o simplă legendă, care are doar un mic sâmbure de adevăr.
