Enuma Eliș este poemul epic, care descrie mitul creației, din perspectiva și cultura babiloniană. Culturile din întreaga lume, de-a lungul istoriei, au căutat să explice cum a început lumea și cum a fost creat omul. Povestirile pe care le-au creat în slujba acestei misiuni sunt cunoscute drept mituri ale creației.

Atunci când sunt studiate, miturile creație sunt considerate, în general, narațiuni simbolice, mai degrabă decât fapte care s-au petrecut cândva. Utilizarea termenului de mit denotă caracteristici de ficțiune. Dar culturile și religiile contemporane privesc în general propriul lor mit de creație ca și adevăr.

De fapt, miturile creație sunt de obicei considerate adevăruri profunde cu semnificație istorică, culturală și religioasă. Deși există un număr infinit de povestiri ale creației, cu siguranță există multe versiuni ale acestora datorită dezvoltării lor prin tradiție orală. Cu toate acestea, interesant este faptul că toate aceste mituri împărtășesc trăsături comune.

Orașul vechi din Babilon 


Enuma Eliș se referă la epicul creației babiloniene. Babilonul a fost un mic oraș-stat în vechiul imperiu mesopotamian din mileniul III î.Hr. Orașul-stat a fost cunoscut pentru progresele sale în matematică, astronomie, arhitectură și literatură.

A fost renumit pentru frumusețea și legile sale divine. Împreună cu legile divine s-a pus baza religiei, care a fost marcată de mai mulți zei, ființe primordiale, demizei, eroi, spirite și monștri. Practica lor religioasă a inclus sărbătorirea prin festivaluri și ritualuri, închinarea idolilor și mitul creației. Pe lângă cultura orală, multe din miturile babiloniene au fost scrise pe tăblițe de lut în formă cuneiformă.

Unul dintre cele mai cunoscute mituri, înscris pe tablete de argilă a fost cu siguranță Enuma Eliș. Este considerat una dintre cele mai importante surse de înțelegere a vechii vederi babiloniene asupra lumii.

Cum a fost creată lumea?


Enuma Eliș
Enuma Eliș

Enuma Eliș este compusă din aproape o mie de linii de scriere cuneiformă , care au fost de multe ori comparate cu povestea creației Vechiului Testament.

Povestea începe cu o mare luptă între zei, Marduk  si Tiamat, care duce la crearea Pământului și a omenirii. Marduk, zeul furtunii, este în cele din urmă declarat câștigător și i se permite să domnească peste ceilalți zei. El devine zeul-șef al religiei babiloniene.

Marduk folosește corpul lui Tiamat pentru a forma cerul și pământul. El formează marile râuri Mesopotamiene, Eufrat și Tigru, din lacrimi. În cele din urmă, el formează omenirea din sângele fiului lui Tiamat și al soției Kingu.

Scopul omului a fost să slujească zeilor.

Enuma Eliș a fost scrisă în șapte capitole, care au fost copiate de asirieni și babilonieni. Enuma Eliș este considerată cea mai veche poveste a creație, scrisă, probabil, în al doilea mileniu î.Hr. Epopeea a fost recitată sau reinterpretată în documentele Epocii Seleucizilor.

George Smith de la British Museum a publicat prima traducere în limba engleză în 1876.

Zeii au coborât pe Terra şi i-au oferit omului o parte din genele sale


O veche legendă sumeriană spune că atunci când zeii au coborât pe Pământ, pentru că nu le-a plăcut ce au găsit, s-au hotărât să intervină şi să modifice structura genetică a omului. Annunaki le-au oferit oamenilor o parte din genele lor pentru a crea un hibrid, mult mai inteligent şi predispus evoluţiei spirituale.

Nu putem să precizăm cu exactitate cum a fost a fost realizată această modificare a Adn-ului uman, dar s-a descoperit că omul are doar 20 de codoni activaţi din cei 64. Cei 44 sunt în stare latentă, probabil lăsați în acest fel pentru ca într-un viitor îndepărtat să se realizeze şi activarea lor.

Nu putem să nu ne întrebăm oare cum ar fi fost omul în prezent dacă ar fi avut activi toţi codonii?

În plus, Sean David Morton vorbeşte într-un dintre lucrările sale că un al semn al manipulării genetice constă în cei 46 de cromozomi faţă de cei 48 întâlniţi la celelalte primate.

Thomas Huxley, om de știință, afirma că în acea perioadă, homo erectus s-a transformat în homo sapiens, mărimea creierului uman a crescut considerabil, într-o perioadă foarte scurtă. Huxley considera că o asemenea trecere nu se poate produce decât la un interval de câteva milioane de ani. El concluziona, cineva sau ceva au intervenit.

Timp de mai bine de un milion de ani, forma fizică a oamenilor a rămas neschimbată., pentru ca, peste noapte, să apară homo sapiens. Potrivit credinței sumeriene, prima femeie care a născut un prunc provenea din Africa.

Celebrul om de știință Douglas Wallace a comparat ADN-ul a câtorva mii de femei și a ajuns la concluzia că acestea proveneau dintr-un singur strămoș feminin african. A fost studiat ADN-ul a mii de femei, de origini rasiale diferite, provenind din zone geografice diferite și toate acestea aveau un strămoș feminin comun.

Cum sunt acești zei?


Enuma Eliș
Enuma Eliș

Termenul de Anunnaki a apărut pentru prima dată în 1964, atunci când Leo Oppenheim a publicat cartea Ancient Mesopotamia. La începutul anilor 1970, Zecharia Sitchin a dezvoltat mitul Anunnaki și o sumedenie de noi informații au ieșit la iveală. În acest fel, Sitchin a fost primul autor, care a susținut ideea că Anunnaki au venit de pe o planetă, numită Nibiru. Această experiență s-a produs în urmă cu peste 450.000 de ani, când ființele înalte de aproximativ 3 metri, cu piele albă și barbă deasă, au pus piciorul în Mesopotamia.

Reptilienii sunt mai puţin emoţionali decât oamenii. Cu toate acestea, ei au o cunoaştere extrem de rafinată a fizicii universale şi a legilor Universului. Reptilienii sunt responsabili pentru anumite Şcoli Oculte de pe Pământ şi învăţăturile lor provin din cunoştinţele vechi deţinute de la rasa lor mamă, Carienii.

Reptilienii şi-au spus că au avut dreptul de a coloniza toate planetele şi sistemele stelare din univers şi atunci când au făcut o, au avut de asemenea dreptul de a cuceri sau distruge orice civilizaţie pe care au găsit o acolo unde au debarcat.

Conflicte între reptile și oameni


Acest mit al creaţiei descrie numeroase conflicte între reptile şi oameni în toate dimensiunile. Cu toate acestea reptilienilor li s a permis să devină parte negativă a jocului Universal (Polaritatea Integratoare). Fără ei, toată lumea ar fi trăit în pace şi nu ar fi fost nici un conflict.

În acest caz, evoluţia sufletului ar fi stagnat și nu mai era posibilă. Se pare că, babilonienii credeau că răul ajută la evoluție, la fel cum o face și binele!

Reptilienii reprezintă partea întunecată în integrarea polarităţii, în timp ce oamenii reprezintă lumina. Prin acest joc, de cel mai înalt ordin, toate sufletele în acest Univers au posibilitatea de a evolua spiritual şi de a se reîntoarce la sursa creatoare, adică la Dumnezeu.

Ce s-a întâmplat cu acești zei? De ce au plecat pentru totdeauna de pe Terra? Încă mai există și dacă da, atunci se vor mai întoarce pe Terra? La aceste întrebări nu se poate răspunde în prezent, dar poate viitor ne va deschide noi perspective cu privire la această istorie a omenirii.