În 1997, Art Bell, gazda popularului talk show Coast to Coast AM, care discută evenimente și fenomene ciudate neexplicate de știința modernă, a primit un fax de la un bărbat pe nume Mel Waters.
În fax, Mel a menționat o fântână neobișnuită, pe care a numit-o pur și simplu o groapă, de origine necunoscută, pe moșia sa din Manastache, Washington.
Groapa era, în cuvintele lui, „fără fund” și a speriat atât de mult animalele sălbatice din zonă, încât nici măcar păsările nu au zburat niciodată peste ea.
Pentru a explica situația, Mel i-a scris lui Bell:
Îți scriu pentru a vedea dacă pot obține ajutor de la tine sau de la publicul tău uriaș.
Locuiesc în zona rurală de est a Washingtonului, lângă Manastash Range. Există o gaură în zona noastră. La fel ca foștii proprietari ai acestui loc și toți proprietarii dinaintea lor, ne-am aruncat tot gunoiul acolo. Aparent, această gaură a fost mereu acolo.
La început am crezut că este o fântână străveche – vreo trei metri în diametru! Marginile acestei gropi sunt căptușite cu piatră, iar deasupra există o ușă de oțel pentru ca nimeni să nu cadă.
De zece ani încoace, s-au aruncat acolo mobilier, obiecte de uz casnic inutilizabile, vaci moarte și deșeuri de construcții.
Dar chestia este că gaura nu s-a umplut niciodată. Așa că am devenit foarte curios și am încercat să măsor adâncimea găurii. Am descărcat trei mulinete de pescuit din monofilament cu o lungime totală de aproximativ 1400 de metri, încercând să determin adâncimea. Curând am început să cumpăr fir de pescuit în vrac. Până acum, am folosit aproximativ 24400 de metri de fir, fără să ajung la fundul gropii.
Soția mea lucrează la universitatea locală în cadrul Departamentului de Geologie și sperăm să obținem ajutor științific profesionist în determinarea adâncimii fântânii.
Din câte îmi dau seama, nu este nimic deosebit de ciudat în asta, cu excepția altor două lucruri: câinii refuză să se apropie de gaură mai aproape de 30 de metri, iar păsările nu aterizează pe marginile acestei fântâni sau a uși metalice.
O altă ciudățenie este că nu există niciun ecou când țipi în această gaură. Într-adevăr, n-am auzit niciodată nimic căzând pe fund când am aruncat ceva acolo.
Odată am aruncat un frigider vechi în groapă și nu am auzit nici un zgomot, nici un sunet.
Sper că ascultătorii tăi mă pot ajuta cu posibile explicații. Mă întreb dacă acesta, pe baza măsurătorilor mele, ar putea fi cel mai adânc puț de pe Pământ.
Mel Waters.
La scurt timp după aceea, Art Bell l-a invitat pe Mel să apară în emisiunea sa de radio, unde Mel a prezentat lumii ceea ce a devenit un alt mister al lumii.
Un câine a înviat
În emisiunea radio, bărbatul a povestit că unui vecin i-a murit unul dintre câini. În loc să-l îngroape, l-a aruncat în groapă.
Câteva zile mai târziu, bărbatul și-a văzut câinele cum fugea prin pădure. L-a strigat dar acesta nu a reacționat în niciun fel. Și-a dat seama că era câinele său după zgardă.
O altă întâmplare ciudată a fost relatată de vecinii lui Mel. Aceștia au spus că au văzut cum o rază de lumină a ieșit din groapă. Aceste fapte au stârnit interesul publicului. Numeroși au fost cei care au încercat să găsească o explicație. Teoriile sunt multe dar adevărul este încă necunoscut.
A altă gaură fără fund în Nevada
Datorită publicității gropii lui Mel, un grup de nativi americani din Nevada a vorbit despre groapa lor. Aceasta a apărut undeva prin anii 1800 și de atunci provoacă nedumerirea oamenilor.
Fântâna misterioasă se află în Nevada și are trei metri lățime, la fel ca și gaura lui Mel, doar că avea un guler metalic cu crestături în partea de sus. Metalul este cald la atingere și nu scotea nici un sunet când era lovit. Animalelor le era frică de această gaură.
Nativii americani, au făcut un experiment. Au ales să lege și să coboare o oaie în acea groapă misterioasă.
Oaia s-a înnebunit chiar înainte să o coboare în groapă. A dat cu piciorul și s-a zbătut. În cele din urmă, oamenii au reușit să coboare oaia. Pe la jumătatea drumului, oaia a scos un strigăt înspăimântător. Oamenii au ridicat oaia, dar aceasta era moartă.
Groapa misterioasă din Insula Mare a Brăilei
În anii 80, deci în timpul comunismului, aici a avut loc un eveniment ce ar putea fi legat de lumea paranormalului. În zona respectivă, un tânăr, pe nume P., încerca să sape o fântână, cu ajutorul unor vecini, pentru a avea apă atât de necesară într-o zonă cu clima toridă. În timpul lucrului, unul din vecini începu să strige de disperare şi să urle; restul bărbaţilor l-au scos imediat pe om din fântână, dar acesta avea ochii holbaţi de groază, aflându-se într-o stare de panică.
Tânărul P. ceru şi el să se afunde cu frânghia în fântână aflată în construcţie, să vadă ce se întâmplase, căci vecinul său era într-o stare atât de mare de şoc.
După câteva minute ieşi tremurând ca varga. Ce se întâmplase? În urma afundării şi alunecării tubului şi fundului fântânii se realizase o prăbuşire a peretelui de pietriş pe porţiunea de 60-70 de cm, nu spre interior, ci spre exteriorul lăcaşului unde fusese tubul, lăsând la iveală o gaură ce părea nemărginită atât în sus, cât şi în jos, atât înspre dreapta, cât şi înspre stânga, cum priveai prin spărtură de nisip. Spaţiul părea infinit şi luminat într-o nuanţă de roşu indescriptibil, asemănător cumva cu roşul soarelui ce apune în miezul verii. Din acest hău venea o muzică, un zgomot şuierător, înfricoşător, ce-ţi ridică părul în cap.
La faţa locului au apărut preotul, miliţianul şi primarul satului. După ce preotul şi-a scos sutana şi a coborât împreună cu primarul, popa a declarat irevocabil că este lucrarea diavolului, iar primarul a decretat că fântâna trebuie astupată, iar situaţia, imediat raportată la judeţ.
Spre miezul nopţii, când P., împreună cu iubita sa, L., se întorceau acasă, la poarta casei iubitei a apărut o maşină neagră din care au ieşit doi domni îmbrăcaţi în costume negre, fără cravate, cu pălării şi cu părul lung, curgându-le pe lângă urechi, asemănători cu evreii ultraortodocsi pe care îi vedem la tv.
Cei doi l-au convins pe tânăr de faptul că interese sus-puse cer astuparea fântânii şi i-au oferit un plic cu bani, drept despăgubire. Unul dintre străini a vorbit ceva indescriptibil la un aparat bizar (nu existau telefoane mobile pe vremea aceea!) şi imediat a apărut o autobetonieră imensă, în cabina căreia erau doi muncitori în combinezoane negre.
Imediat ce au astupat gaură, atât maşina neagră, cât şi betoniera s-au făcut nevăzute, iar P. şi iubita sa au constatat cu stupoare că banii din plic se prefăcuseră în… praf! Numerele de înmatriculare ale maşinilor, deşi au fost notate de martori, acestea s-au dovedit că aparatineau unor maşini inexistente.
“Oamenii în negru” din Insulă Mare a Brăilei păreau a fi entităţi sosite dintr-o altă lume. Nici azi nu se ştie cine i-a chemat, de unde veneau, la ce aparate au vorbit şi cu cine, cum au dispărut într-o secundă şi mai ales ce au găsit fântânarii atât de înfricoşător.
Un lucru e cert: în Insulă Mare a Brăilei, în comună Frecatei, există o poartă către lumea subterană, necunoscută nouă şi plină de mister.
