În România s-au făcut numeroase descoperiri incredibile, despre care nimeni nu vorbește pe larg. Aceste descoperiri ar putea schimba cursul istoriei sau ar putea să ne ofere noi perspective asupra lucrurilor din trecutul îndepărtat. Dar există o singură problemă. Nimeni nu le aprofundează și nimeni nu vorbește despre ele. Oare de ce?
Pescarul de la lacul Getic
Cel mai vechi schelet de humanoid cunoscut la ora actuala a fost găsit in Vâlcea, supranumit „pescarul de la lacul Getic”, fiind datat la 2 milioane de ani.
Povestea modernă a „pescarului de la lacul Getic”, supranumit și cel mai vechi european, a început în anul 1962. Constantin Nicolae-Plopşor a făcut o descoperire remarcabilă pentru istoria omenirii. Atunci când a fost deschis șantierul de la Bugiuleşti a fost descoperit un depozit osteologic impresionant de la 23 de mamifere, despre care s-a spus ca are o vechime de 1,8-2 milioane de ani.
Printre aceste oase au existat trei oase care au aparținut unui humanoid: omul de Bugiuleşti. Imediat după descoperire, existența celui mai vechi umanoid a fost menționată în toate cercurile științifice. “Pescarul de la lacul Getic” sau “Australanthropus Oltenesis” devenea astfel tatăl europenilor. Dar lucrurile s-au complicat în clipa în care descoperirea a fost contestată de mai mulți specialiști belgieni. Ei au spus că cele trei oase ar aparține unui urs. În acest fel, s-a spulberat povestea celui mai vechi om din Europa, descoperit în România.
Australanthropus Oltenesis trăia în cete sau hoarde şi ducea o viaţă mult asemănătoare animalelor. În ceea ce priveşte hrana sau locuinţa, ştia să si-o “aleagă” şi să se adăpostească sub stânci, în peşteri sau pe terasele râurilor. Ca fiinţă inteligentă a făcut progrese în făurirea uneltelor din os şi mai puţin din piatră şi pândea, după cum o dovedeşte osuarul de la Bugiuleşti, înnămolirea animalelor preferate, pe care apoi adesea le sacrifica. Numai aşa îşi găseşte explicaţia faptul că într-un perimetru restrâns s-au descoperit resturile fosile la 28 de specii de ierbivore şi carnivore, precum şi de maimuţe, care nu puteau să convieţuiască paşnic”
scria istoricul Gheorghe Petre-Govora, în volumul “O preistorie a nord-estului Olteniei”.
Care este adevărul? Nu se poate spune cu exactitate!
Locul care păstrează originea vieții
Descoperită în anul 1986, Peștera Movile din Dobrogea este unică în lume. Aceasta a intrat şi în atentia cercetătorilor de la NASA, iar concluziile lor au fost de-a dreptul surprinzătoare.
Peştera găzduieşte căteva zeci de specii noi, printre care şi miriapode, pseudoscorpioni, melci şi păianjeni. Totuşi, vieţuitoarele sunt complet diferite faţă de “rudele” de la suprafaţă: au o culoare pală, iar lipsa vederii este compensată de antenele lor uriaşe, care le ajută să se deplaseze pe intuneric.
Extrem de interesant este faptul că viaţa din subteran nu depinde in niciun fel de cea de la suprafaţă, ecosistemul funcţionănd pe baza chimiosintezei.
Peştera păstrează secretul originii vieţii, adăpostind un ecosistem unic in lume, perfect inchis şi separat de exterior. Vieţuitoarele au folosit energia chimică rezultată din oxidarea hidrogenului sulfurat, specialiştii ajungănd la această concluzie după ce au descoperit un strat de substanţă albă, cu o consistenţă cremoasă şi plin cu microorganisme.
Cănd şi cum s-au adaptat vieţuitoarele mediului relativ ostil al peşterii a rămas o intrebare fără răspuns. O altă enigmă a fost sursa de hrană care alimenta bogata comunitate biologică subterană, deoarece in această cavernă nu se infiltrează apă de la suprafaţă care să transporte frunze şi lemne putrede, guano sau alte substanţe organice cu care se mulţumesc de obicei nepretenţioasele vieţuitoare subterane.
După ce au studiat fauna din interior, cercetătorii de la NASA au concluzionat că acesta ar fi singurul loc din intreaga lume unde viaţa ar continua chiar şi in urma unui atac nuclear. Totuşi. mediul este toxic pentru oameni. aerul nefiind respirabil.
Peștera unde se întâmplă minuni
La 20 de metri sub Peștera Muierii a fost descoperită o adâncitură cu o lungime de 30 de metri și o lățime de 15 metri. În mijlocul acestei adâncituri a fost descoperită o stalagmită care s-a dezvoltat atipic.
De regulă, stalagmitele se dezvoltă pe verticală, de jos în sus. În cazul de față, stalagmita s-a dezvoltat pe orizontală. Alături de stalagmită, s-au descoperit urmele unui altar și bijuterii din aur și bronz.
Legenda spune că, femeile sterile erau aduse de soți în peșteră, unde făceau rugăciuni și aduceau ofrande. Despre România megalitică s-a scris mult. S-a scris despre vechile culturi, despre o istorie interzisă care nu este recunoscută de istorici.
Focul viu
Există numeroase zone în România, unde există focul viu. Acesta este un fenomen natural și este extrem de interesant, motiv pentru care, măcar o dată în viață, trebuie văzute.
Focul viu sau Focul nestins, cum I se mai zice, pentru că arde fără întrerupere , este pe cât de spectaculos, pe atât de simplu de explicat.. Emanaţiile de gaze care ies din subteran se aprind în urma frecării cu solul. Focurile vii sunt rezervaţii naturale care se găsesc în comună Lopătari, sat Terca , judeţul Buzău.
Fenomenul este unul rar dar deosebit de spectaculos , flăcările se ridică până la 30-40 cm care ies din pământ şi ard fără încetare indiferent de anotimp şi condiţii meteo.
Localnicii locului povestesc că focul ar avea şi o legendă. Ei povestesc că, în sat oamenii au construit o fântână cu căuş, cu apă atât de rece şi gustoasă, încât orice om care bea, se vindecă de orice boală. Aici îşi avea cuibul cu mulţi ani în urmă un balaur iar nimeni nu avea puterea să se lupte cu el pentru a ajunge la fântână. Sutele de ochi roşii înghiţeau doar dintr-o privire orice răsuflare de muritor, iar prin nări aruncă cascade de flăcări arzătoare.
Într-una din zile Munteanul cel viteaz sau flăcăul satului, cum unii Îi ziceau s-a luptat cu balaurul 2 zile şi două nopţi peste o punte cu 2 scânduri chiar în apropierea fântânii. Oamenii nu mai ieşeau din case iar animalele dispăreau unul câte unul.
Prin vitejia lui ,Munteanul cel viteaz reuşeşte să-l împingă mai sus cu 200 m pe balaur, unde îl răpune cu o singură lovitură. Acolo se afla Focul viu: când şi-a dat duhul, au ieşit flăcări până la cer din nările balaurului, copacii s-au aprins, cerul s-a înnegrit.
De atunci apar , din loc în loc, nenumăratele lui capete, când dintr-o nară când din alta, flăcări permanente care se mută dintr-un loc în altul.
Pădurea Hoia Baciu
Nu puteam să nu includem pe lista misterelor din România și Pădurea Hoia Baciu. Aceasta se află în Cluj și conform unor specialiști, ea este centrul fenomenelor paranormale din România. De-a lungul anilor, în această pădure au fost văzute numeroase fenomene inexplicabile.
Pădurea a fost numită după un cioban, care a intrat în pădure cu oile sale și nu s-a mai întors niciodată. Acesta a fost, probabil, fenomenul care a declanșat isteria în jurul acestei păduri.
Profesorul Adrian Pătruț a lansat o serie de ipoteze, cu privire la straniul fenomen. Una dintre aceste ipoteze era legată de un superfenomen natural, inteligent, care nu este un produs biologic, dar se află în interacțiune cu conștiința umană.
Casa Jean Troianos din Brăila
În jurul casei Jean Troianos din Brăila sau casa cu stafii, s-a creat o adevărată legendă. Casa a fost construită în anul 1900, în stil art-deco. Este o casă somptuoasă, un simbol al succesului capitalist.
Casa a fost construită de Nicolachi Mavrocoldulas, un bogat exportator de grâne. Povestea spune că, nebun de gelozie, Mavrocoldulas și-a ucis soția și a zidit-o în zidurile casei, după care a plecat în Grecia și nu s-a mai întors.
Cumpărătorii au început să apară, încântați de arhitectura casei. După puțin timp, casa era din nou pusă în vânzare. Casa nu se lăsa să fie locuită. Tot mai multe persoane au început să se întrebe care este explicația. Slugile casei au început să povestească întâmplări despre fantoma Voicăi, soția ucisă, care bântuia noaptea prin casă.
Mult timp, casa nu a mai fost locuită. După un timp, casa a fost preluată de stat și a devenit sediul unei administrații financiare, însă, nu pentru mult timp.
Până în anul 1957, casa a fost locuită de bolșevicii care veniseră în România. După acest an, casa a fost transformată în cămin de bătrâni.
Povestea lui Mavrocoldulas este una demnă de un film. El era deosebit de bogat, avea vârsta de 60 de ani și era un împătimit al vânătorii.
Într-o iarnă, a plecat în Bărăgan la vânătoare de vulpi. L-a prins un vifor năprasnic, astfel că, a fost nevoit să se adăpostească în casa unui țăran din satul Însurăței.
Acesta avea o fiică pe nume Voica, de o frumusețe extraordinară. Grecul se îndrăgostește de fată și o duce la Brăila, unde îi construiește faimoasa casă. Fericirea nu a durat mult. Prietenii apropiați i-au insuflat ideea că, Voica îl înșală.
În una din seri, i-a spus că pleacă la vânătoare. S-a întors după puțin timp și și-a găsit nevasta în brațele amantului. Cuprins de ură, a împușcat-o. Negustorul a părăsit țara și se pare că, s-a sinucis.
Bătrânii care au locuit în casă, au povestit că fantoma Voicăi apărea în fiecare noapte. În anul 1985, clădirea este renovată și în zidul din subsol a fost descoperit un schelete. Osemintele aparțineau unei femei în vârstă de 30 de ani. Craniul prezenta gaura unui glonț.
Bătrânii din cămin, povesteau că, noaptea auzeau tânguielile Voicăi. În prezent, casa a fost revendicată de o familie de români stabilită în Elveția.
Această întâmplare a devenit subiectul cărții Fiul lui Monte Cristo, scrisă de Theodor Constantin. Partea interesantă este că, scriitorul a scris în roman, cu mult timp înainte să fie revendicată, că ultimul proprietar al casei trăiește în Elveția. Putem să tragem concluzia că, subiectul cărții este inspirat după o întâmplare adevărată.
