Există numeroase mistere din Egiptul antic, care nu pot fi înțelese. Acestea sunt reprezentative pentru o cultură fascinantă și interesantă. Oamenii de știință fac eforturi susținute pentru a înțelege cultura și societatea egipteană.
Cavitatea din piramidă
Prin operațiunea ScanPyramids, în mijlocul piramidei lui Kheops, a fost descoperită o cavitate cu o lungime de peste 30 de metri. Descoperirea a fost realizată în anul 2017, în cadrul unei operațiuni de sondare nedistructiva a monumentelor funerare aparţinând cele de a patra dinastii egiptene. Radiografierea s-a realizat cu ajutorul particulelor cosmice.
Vechea civilizaţie egipteană este departe de a-şi fi devoalat toate misterele. Unul dintre aceste mistere se referă la craniul lui Sanakht, faraon care a făcut parte din cea de a treia dinastie. Faraonul a domnit acum 2700 de ani i.Hr. şi suferea de acromegalie declanşată de supraproducţia de hormoni de creștere.
Osemintele au fost descoperite în anul 1901 și din cauza dimensiunilor neobişnuite a fost numit primul gigant al umanităţii. Acestea aveau o lungime de 190 cm, detronându-l pe Ramses al II-lea care avea o înălțime de 175 cm. Pentru acea perioadă, aceste înălţimi erau neobişnuite.
Mormântul lui Tutankhamon
La începutul secolului al XX-lea, a fost descoperit mormântul lui Tutankhamon. Descoperirea a fost excepţională. Pe lângă numeroase artefacte, a fost descoperită o lamă a unui pumnal realizată din fier de origine meteorică.
Mineralele terestre au în compoziţia lor 4% nichel, în timp ce un mineral de origine extraterestră are în compoziţie 14% nichel și cantităţi reduse de cobalt, fosfor, sulf și carbon. Tot în acea perioadă, în anul 1911, într-un sit situat de-a lungul Nilului, au fost descoperite noua perle tubulare. Cercetările au relevat că acestea au fost fasonate cu fier de origine meteorică în perioada 3300 i.Hr.
În anul 1922, era descoperit mormântul lui Tutankhamon. Cei mai mulți care au participat la această descoperire au murit în condiții cel puțin ciudate. S-a spus că există un blestem care acţionează asupra cărora care au deshumat mumia faraonului mort la vârsta de 19 ani.
Egiptologul Nicholas Reeves avea să descopere anumite pasaje secrete care porneau din zidurile mormântului. Aceste pasaje duceau într-o cameră secretă, acolo unde se afla sarcofagul lui Nefertiti, mama vitregă a faraonului.
Nefertiti
Numele egiptean Neferiti înseamnă, frumoasă care, iată, vine. A fost regina a Egiptului în cea de a 18 a dinastie și a fost numită Marea soție. Soțul sau a fost faraonul Amenhotep al IV-lea, faraon care a promovat cultul discului solar.
Faraonul a condus o revoluţie religioasă, în care Nefertiti a jucat un rol covârşitor. Religia Egiptului antic a fost schimbată din una politeista, în una henoteista.
În legătura cu moartea lui Nefertiti au fost emise mai multe ipoteze. Unii istorici susțin că a murit ca urmare a unei epidemii, alți susțin că a murit din cauze naturale.
Tutankhamon s-a căsătorit cu fiica lui Nefertiti. Din această relație au rezultat două fete, care au murit la vârsta fragedă și ale căror mumii au fost descoperite în mormântul lui Tutankhamon.
Alte lucruri fascinante din Egiptul antic
Egiptul antic, o lume fabuloasă care a dispărut misterios, la fel ca civilizația atlanților sau a mayașilor. Vă prezentăm câteva din practicile egiptenilor antici pe care le făceau cu mii de ani în urmă.
Extragerea fierului din meteoriți
Egiptenii numeau fierul, metalul cerului. Într-un mormânt egiptean au fost descoperite hieroglife care descriu procedeul de extragere a fierului din meteoriți.
Pastă pentru curățarea dinților
Cu 5000 de ani înainte de Hristos, egiptenii utilizau pentru igiena danturii o pastă obținută din coajă de ou arsă, amestecată cu un praf din piatră ponce.
Pâinea mucegăită, primul antibiotic
Antibioticele au fost descoperite în secolul al XX-lea. Egiptenii foloseau pâinea mucegăită pentru vindecarea arsurilor infectate. Pâinea mucegăită este un remediu recomandat și în zilele noastre, pentru vindecarea unor afecțiuni ale pielii.
Primii polițiști din lume
În anul 2050 î.Hr., egiptenii dispuneau de războinici și mercenari străini care însoțiți de câini și maimuțe apărau templele, caravanele și palatele de atacurile bandiților.
Producerea berii
Egiptenii erau producători de bere. Fiecare egiptean care lucra la construcția piramidelor primea gratuit 4 litri de bere pe zi.
Chirurgia egipteană
După ce au studiat mai multe mumii egiptene, cercetătorii au ajuns la concluzia că egiptenii antici cunoșteau tehnici de intervenții aorto-coronariene, grefe de organe și chirurgie estetică.
Securizarea locuințelor
Egiptenii au fost primii care au utilizat încuietori din lemn la ușile locuințelor.
Bowlingul, sportul egiptenilor
Pentru a se relaxa, egiptenii jucau bowling. Au fost descoperite piste de joc și mingii prevăzute cu o gaură. Dincolo de aceste practici cotidiene, egiptenii antici erau interesați de ocultism, tehnici descrise în Cartea lui Thot, unde sunt prezentate ritualuri de vrăjitorie care au dejucat chiar și asasinarea unui faraon.
Thot este zeitatea supremă care își inițiază discipolii în tehnici oculte care să-i ferească de pericolul cotidian. Până în prezent, au fost descoperite peste 20000 de texte atribuite lui Thot.
Conform unei legende, Cartea lui Thot a fost ascunsă în adâncurile Nilului, unde a fost protejată de șerpi. Neferkaptah, un curajos faraon, s-a luptat cu șerpii și a recuperat cartea. Ca răzbunare, Toth i-a ucis soția și copilul.
Neferkaptah s-a sinucis, iar cartea a fost depusă în sarcofagul său. Unul dintre supușii faraonului, Setne, a furat cartea, iar la scurt timp, fantoma lui Neferkaptah a început să-l bântuie.
Setne va cunoaște o femeie frumoasă care îl va seduce. Se va căsători cu ea și va avea mai mulți copii. Setne realizează că femeia de care s-a îndrăgostit este o iluzie și hotărăște să ducă cartea în sarcofag.
Dincolo de această legendă, Cartea lui Thot prezintă informații despre astre, mări, aer, pământ, despre modul cum poți să înțelegi limbajul animalelor.
Grandoare și influențe morbide
Una dintre cele mai fascinante istorii a fost cea a Egiptului Antic. Viața de zi cu zi a egiptenilor a fost un coșmar. Servitorii erau uciși la moartea stăpânilor. În vagin le erau introduse fecale de crocodil în baza unor ritualuri numai de ei știute.
Egiptenii aveau o obsesie pentru viața după moarte. Unii specialişti au caracterizat această lume ca fiind guvernată de misticism și grandoare. Devotamentul pentru zei mergea până la fanatism.
În Egiptul antic, servitorii erau îngropați forțat alături de stăpânii lor pentru a-i putea servi în viața de dincolo. Egiptenii aveau o relație complicată cu viaţa de apoi. Viața după moarte era mai importantă decât realitatea. Sclavii care erau îngropați alături de stăpânii lor erau considerați privilegiați că pot pleca într-o astfel de călătorie.
De la egiptenii antici a fost preluată tradiția și în Europa secolului al XVII-lea, conform căreia consumul de carne de mumie te putea salva de la anumite boli. Bucățile de mumie erau pisate într-o tinctură, după care le consumau.
Această modă devenise atât de răspândită, încât erau dezgropate cadavre mai vechi pentru a face față cererii. Lucrurile au scăpat de sub control, astfel încât europenii beau sânge din cadavre pentru a scăpa de anumite boli.
Arși de vii
În Egiptul antic, cei care aduceau ofense zeului, vandalizau sau jefuiau temple, erau arși de vii. În perioada târzie a Egiptului antic, deciziile preoților erau esențiale. Se considera că aceștia pot intra în contact cu zeii și deciziile lor erau respectate. Preoții erau mai importanți ca faraonii.
În Egiptul antic, metoda de contracepție era una scabroasă. Egiptencele foloseau excremente de crocodil amestecate cu miere pe care le introduceau în vagin. Practica a fost preluată și de europeni o perioadă.
Europenii au fost și mai inventivi. Mumiile egiptene care ajungeau în Europa erau despachetate și utilizate la petreceri într-un anumit ritual. Bandajele cu care erau legate mumiile erau folosite la împachetare sau pe post de hârtie igienică.
Lampa eternă
Când au fost descoperite mormintele din Valea Regelui, Egipt, arheologii au descoperit o lampă de iluminat. O descoperire surprinzătoare, pentru că, în acele timpuri, pentru iluminat erau folosite torțele. În aceste morminte nu au fost descoperite urme care să ateste faptul că ar fi fost utilizate torțe pentru iluminat.
În Biblie, în capitolul Exodul este descris un cort în care arde o lampă veșnică. Satiricul grec, Lucian, descrie în unul din textele sale o vizită pe care a făcut-o în Siria, într-un templu. Noaptea, templul era luminat de o lampă, asemuită cu un briliant.
În templul din Baalbeck, închinat lui Jupiter, există o piatră incandescentă care produce lumină veșnică. Pompilius, al doilea rege al Romei, avea în templul său o lampă care ardea tot timpul. Era numită lampa eternă. Sfântul Augustin a descris o călătorie pe care a făcut-o în Egipt, unde a văzut o lampă eternă, pe care nu o stingea nici vântul, nici ploaia.
Istoria lămpii
Împăratul Iustinian, în anul 524 a făcut o călătorie în Siria unde a descoperit o lampă care ardea de 500 de ani. Lângă Napoli, în anul 600 e.n., a fost descoperit un mormânt, în interiorul căruia ardea o lampă. Mormântul era din perioada pre-creștină.
În momentul în care, sticla lămpii a fost distrusă, flacăra s-a stins. În anul 1401, la Roma, a fost descoperit mormântul lui Pallas, fiul unui rege troian. În interiorul mormântului lampa descoperită ardea de 2600 de ani. Pentru a fi stinsă lampa, a fost aruncat misteriosul lichid din interiorul ei.
Lampa din interiorul mormântului fiicei lui Ciceron, Tullia, a ars 1600 de ani. În anul 1586, a fost descoperit mormântul lui Constantin, tatăl împăratului Constantin cel Mare. Lampa ardea de 1300 de ani. În anul 1652, în cavernele subterane din Memphis, au fost descoperite lămpi, care ardeau de sute de ani. În interiorul lămpilor se afla un lichid necunoscut.
În anul 1860, Tibet, a fost descoperită o lampă care era numită eternă. În anul 1669, este descoperit fosforul, în Gemania, de către alchimistul Brand de Hamburg. Sunt voci care susțin că aceste lămpi numite eterne au funcționat pe bază de fosfor.
Să credem că, oamenii din Antichitate cunoșteau fosforul și proprietățile lui? Rămâne o întrebare. Cum putea să ardă sute sau mii de ani o lampă, în condițiile în care în morminte nu exista oxigen?
Cine a alimentat cu fosfor lămpile sute de ani, în condițiile în care în aceste morminte nu a mai avut acces nicio persoană, până la descoperirea lor?
