În linii mari:

Există numeroase legende cu zei care au venit din ceruri.

Zei sau nu, oamenii care i-au văzut i-au idolatrizat pentru că forța lor era uimitoare.

Acești zei au avut un singur scop. Să-i ajute pe oameni ca să evolueze.

În mitologia diverselor culturi există un fenomen comun, zeii care au coborât din ceruri. Povestea acestor zei este fascinantă și odată ajunși pe Pământ, fie i-au învățat pe oameni anumite secrete ale științei, fie au fonda orașe.

Toate aceste fapte au avut un singur scop, evoluția omului. Dar de ce zeii au vrut ca omenirea să evolueze? De ce au fost atât de buni încât să ne ajute și să ne asiste în drumul nostru ca civilizație?

Bep Kororoti și secretele Universului

Zei care au coborât

În cultura indienilor, care trăiesc pe teritoriul Braziliei, Bep Kororoti este un zeu al războiului, extrem de puternic, care în trecut a vizitat Pământul şi a împărtăşit oamenilor numeroase secrete ale Universului.

Povestea zeului războinic Bep Kororoti este păstrată vie şi în zilele noastre, iar tribul Kayapo a dezvoltat un adevărat cult cu privire la evenimentele petrecute cu mulţi ani în urmă. Se spune că atunci când omul se comporta şi trăia precum animalele, zeii au coborât din cer pentru a vizita planeta şi pentru a-i învăţa pe oameni din secretele universale.

În acest fel, oamenii care îşi duceau existenţa pe teritoriul continentului sud american au deprins îndeletniciri precum cultivatul pământului, aprinderea focului, sau chiar au înţeles aşezarea planetelor din sistemul nostru solar.

Se mai spune că zeul în cauză poseda numeroase arme, extrem de avansate. De exemplu, atunci când nava sa spaţială ateriza pe Terra, transforma totul în jurul său în praf şi pulbere. Mai mult de atât, atunci când localnicii încercau să-l atingă pe zeu, ei cădeau seceraţi la pământ. Acestea au fost motivele principale pentru care reprezentanţii tribului Kayapo au decis că trebuie să-l idolatrizeze şi astfel s-a creat un nou crez.

Convieţuirea cu vizitatorii din spaţiu se desfăşura în termeni ai violenţei. Într-o zi, când o navă a zeului a dispărut, acesta s-a răzbunat crunt pe bieţii oameni. A ucis mai mulţi oameni nevinovaţi de parcă aceştia puteau să fure sau chiar să piloteze o asemenea navă.

Întâmplările au fost numeroase, dar cu toate acestea oamenii îl venerau pe zeu fără să se opună în niciun fel. Toate acestea au durat până în clipa în care din motive necunoscute zeul, împreună cu suita sa, au hotărât că a venit momentul că trebuie să părăsească pentru totdeauna planeta. În ciuda insistenţelor oamenilor, Bep Kororoti s-a urcat la bordul navei sale şi după ce s-a auzit un sunet puternic, aparatul de zbor a decolat cu o viteză impresionantă.

Tribul Kayapo a continuat să-l venereze pe acest zeu, care nu a mai revenit niciodată pe Terra. În memoria sa au construit nişte costume bufante din paie, pe care le îmbracă ori de câte ori vor să celebreze un eveniment special. Interesant este faptul că aceste costume seamănă izbitor de bine cu cele ale astronauţilor din ziua de astăzi.

Naylamp și civilizația puternică

Zei care au coborât

În încercarea noastră de a scoate la iveală cele mai interesante file ale istoriei umanităţii, am găsit o poveste interesantă despre un zeu, pe nume Naylamp, care a coborât din ceruri la bordul navelor sale, pentru a întemeia o civilizaţie pe Terra.

Numeroase texte antice descoperite în Peru vorbesc despre zeul Naylamp. Se spune că o flotă mare de aparate de zbor de origine necunoscută a aterizat la gura de vărsare a râului Faquisllanga. După prospectarea terenului, zeul Naylamp a hotărât că este necesar construirea unui palat sau a unui oraş. Acest oraş a fost numit Chot şi chiar la intrarea sa a fost montată o piatră de culoare verde, care avea inscripţionată pe una dintre feţe o cifră. Acest număr era cel care îl reprezenta pe marele zeu Naylamp.

Mulţi ani oraşul Chot a fost unul înfloritor, iar Naylamp a avut numeroşi copii. În cele din urmă entitatea spaţială a ales să părăsească Terra şi la fel de brusc cum a venit, s-a ridicat la ceruri la bordul aparatului său de zbor.

Această relatare este una fantastică şi a ridicat numeroase semne de întrebare în rândul specialiştilor. Riva Aguero, arheolog de origine peruană, a ajuns la concluzia că există o legătură strânsă între zeul Naylamp şi cultura mayaşă. De asemenea, se speculează că de fapt zeul Naylamp este cel care a pus bazele culturii Chimu pentru ca apoi, când anumite condiţii au fost întrunite, să părăsească Terra şi să se întoarcă în ceruri.

O altă teorie spune că Naylamp nu este nimeni altul decât Quetzalcóalt sau chiar Viracocha, două zeităţi extrem de importante din cultura antică a Americii de Sud. Aceste două entităţi au părăsit Terra din motive necunoscute, dar au promis că într-o bună zi se vor întoarce pentru totdeauna.

Totuşi, există şi alţi câţiva specialişti care cred că Naylamp era reprezentatul Anunnaki şi ar fi venit în Peru de astăzi în căutarea aurului. După ce şi-a încheiat misiunea a dispărut pentru totdeauna.

Indiferent de adevărul din spatele acestei relatări, este cert faptul că trecutul civilizaţiei noastre a fost unul tumultuos, în care numeroase specii extraterestre s-au implicat în dezvoltarea omului.

Templul construit de zei

Zei care au coborât

Un templu misterios a fost descoperit pe fundul Lacului Titicaca. Această descoperire este una de-a dreptul fascinantă și ridică numeroase semne de întrebare cu privire la originea sa. Deocamdată nu există răspunsuri clare cu privire la această construcție ciudată, dar legendele incașe ar putea face lumină cu privire la acest aspect.

Culturile antice din America Latină au venerat Lacul Titicaca. Legendele străvechi spun că la începuturi, atunci când a fost creat omul, zeul Viracocha a apărut din acest lac și a pus bazele primei civilizații de pe continent.

Inițial au fost creați mai mulți oameni de piatră, după care le-a fost oferită viața. Zeul Viracocha le-a poruncit primilor oameni să se înmulțească și să populeze întreaga planetă, după care a dispărut în adâncurile Lacului Titicaca.

Acesta a fost motivul pentru care civilizațiile incașe sau mayașe au considerat acest un loc sfânt, adică leagănul umanității.

La începutul anilor 2000, un grup de arheologi peruani a efectuat numeroase cercetări pe fundul Lacului Titicaca. Descoperirile au fost de-a dreptul fascinante. Un templu imens, de circa 200 de metri lungime se află pe fundul lacului. Pe lângă acest templu au mai fost descoperite terase imense pentru culturile de cereale, dar și drumuri pavate cu piatră.

De asemenea, numeroasele insule care se regăsesc pe lac adăpostesc ruine misterioase. De exemplu pe Insula Soarelui se află un labirint de piatră de dimensiuni considerabile. Până în vârful labirintului se poate ajunge pe cele 206 trepte, iar acolo se regăsește o fântână sacra, care a fost folosită de preoții incaşi pentru realizarea unor ritualuri.

Pe Insula Lunii se află un templu care era folosit de fecioarele care alegeau o viață monahală.

Nu se poate spune cu exactitate cine a ridicat construcțiile de pe cele două insule și cu atât mai puțin templul subacvatic. Chiar dacă acestea sunt învăluite într-un mister imens, legendele incașe ne spun că zeii au fost făuritorii lor, iar acolo s-au născut primii oameni de pe Terra.

Meskiaggasher, prima dinastie din Uruk

Zei care au coborât

Meskiaggasher a fost cel care a fondat prima dinastie din Uruk. Este acreditat cu această realizare și apoi „a intrat în mare și a dispărut”. Ce puțin așa ne spune textul de pe o tăbliță scrisă în 2125 î.Hr., în timpul domniei regelui Utukhegal din Erech (Uruk).

Textul de pe această tăbliță fascinantă ne spune:

După Potop, un eveniment dramatic și devastator, domnia sa a coborât din cer, iar Kish a devenit locul unde a domnit. La Kish, douăzeci și trei de regi au domnit 24.510 ani, trei luni, 3 1/2 zile. Când Kish a fost învins, regatul său a fost dus la Eanna.

În Eanna (numele templului Inanei din Uruk) ne întâlnim cu Meskiaggasher, fiul zeului soarelui Utu, care a domnit ca En (Preot) și Lugal (Rege) timp de 324 de ani.

Nu știm exact care a fost rolul său în Uruk, dar el ar fi fost stăpânul și gardianul cetății în jurul căruia fiul său ar fi construit orașul Uruk, iar templul a devenit principalul altar al zeiței.

Spre deosebire de viitorii săi succesori, Enmerkar , Lugalbanda, Dumuzi și Gilgamesh, nu se știu prea multe despre el doar că era fiul Soarelui și fondatorul primei dinastii. Nu se știe cum s-a încheiat domnia lui Meskiaggasher, dar legenda spune că „a intrat în mare și a dispărut”. După această ultimă informație se pot trage numeroase concluzii. Ideea este că nu se știe dacă a murit înecat în mare și nici faptul dacă a plecat spre o altă lume. Există numeroase interpretări ale acestui pasaj.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.