Există şi în ziua de astăzi numeroase triburi care vorbesc despre uriaşii cu păr roşu, care au trăit pe continentul american în urmă cu mii de ani. Atunci erau vremuri tulburi şi războiul pentru câştigarea supremaţiei a fost unul crunt şi de durată.

În cultura mayaşă, cât şi în cea aztecă, există nenumărate povestiri despre oamenii uriași cu părul roşu. Se spune că aceştia trăiau în nordul continentului american şi erau de o violenţă ieşită din comun. Mayaşii i-au întâlnit pentru prima dată atunci când au trimis oameni pentru descoperirea de noi teritorii. De asemenea, textele antice ne mai informează că uriaşii cu părul roşu au venit pentru prima dată pe Terra în urmă cu peste 15.000 de ani şi şi-au găsit sfârşitul într-un mod enigmatic.

Pornind de la aceste relatări, oamenii de ştiinţă americani au pornit în căutarea urmelor uriaşilor. Cine erau ei cu adevărat şi de unde proveneau?

Uriașii cu păr roșu

Paiute este un trib care trăiește într-o zonă din Nevada, Statele Unite ale Americii. Legendele sau narațiunile acestui trib vorbesc despre uriașii cu păr roșu.

Uriașii cu păr roșu
Sarah Winnemucca, scriitor și lector, alături de tatăl ei Poito Winnemucca, 1882.

Aceste creaturi colosale sunt numite „Si-Te-Cah.” Sarah Winnemucca Hopkins, fiica unui șef indian paiute, a documentat povestea în cartea sa Life Among the Piutes: Their Wrongs and Claims„, care a fost publicată în 1882.

Acești „giganți” au fost descriși ca fiind vicioși, neprietenoși și canibali. În ciuda numărului lor foarte mic, Si-Te-Cah a constituit o amenințare gravă pentru tribul indian, care abia începeau să se stabilească în zonă.

Legenda spune că la începuturi, a avut loc o mare bătălie între indieni și giganții cu părul roșu. Cei din urmă au fost învinși pentru că armata lor nu a fost prea numeroasă. Cei care au supraviețuit bătăliei, au fost nevoiți să fugă și să se ascundă în subteran, adică în Peștera Lovelock. Atunci indienii au blocat peștera și le-au dat foc giganților. Astfel au scăpat de giganții cu păr roșu.

Uriașii cu păr roșu
Intrarea în Peștera Lovelock.

Relatarea a fost ignorată de istoricii și antropologii moderni, care au spus că este vorba despre o relatare alegorică, dar există unele dovezi, care ar putea confirma povestea.

Arheologii au descoperit mii de obiecte în interiorul acestei peșteri la începutul secolului al XX-lea. Pornind de la aceste descoperiri, povestea uriașilor cu păr roșu a început să devină credibilă.

Această peşteră este situată la aproximativ 20 de kilometri sud de oraşul Lovelock, Nevada, având o lungime de numai câţiva zeci de metri.

Descoperiri incredibile

În 1924, un grup de oameni au început să adune excrementele liliecilor, cunoscute sub numele de Guano, în peștera Lovelock. Guano este folosit ca îngrășământ organic, motiv pentru care oamenii au excavat pur și simplu peștera. La o adâncime considerabilă, au descoperit diverse relicve și osemnite.

Atunci au informat Universitatea din California, care a trimis o echipă de specialiști pentru a extrage comoara arheologică.

Aproximativ 10.000 de exemplare arheologice au fost descoperite, inclusiv unelte, oase, coșuri și arme. Potrivit raportului, au fost descoperite 60 de mumii de înălțime medie.

Uriașii cu păr roșu
Aici puteți vedea diferența extremă de dimensiune între un craniu normal și cel al unui uriaș.

A fost găsită o piatră cu 365 de crestături sculptate de-a lungul exteriorului și 52 de crestături corespunzătoare în interior, despre care unii oameni de știință cred că este un calendar.

Interesant este că datarea cu radiocarbon efectuată ulterior a arătat: un femur uman datând din 1450 î.Hr., țesut muscular uman datând din 1420 î.Hr., și coșuri datând din 1218 î.Hr. Arheologii au concluzionat că ocupația umană a peșterii Lovelock, prin această cultură, a început în 1500 î.Hr. Antropologii de astăzi numesc oamenii care au trăit în zonă Cultura Lovelock. Mulți arheologi cred că Cultura Lovelock a fost înlocuită de indienii Paiute.

Există o dezbatere lungă cu privire la giganții Lovelock. În rapoartele inițiale, s-a scris că s-a descoperit scheletul unei femei, care avea o înălțime de peste 6 metri și cel al unui bărbat, cu o înălțime de 8 metri.

Astăzi, cele mai multe dintre artefacte non-umane descoperite în peștera Lovelock pot fi găsite în muzee sau la Universitatea din California. Problema este că osemintele scoase din peșteră sunt ascunse undeva și publicul nu are acces la ele.

În plus, un studiu realizat la Universitatea din Nevada indică faptul că „giganții” aveau aproximativ șase metri înălțime și nu aveau o înălțime de până la 8 metri, așa cum s-a susținut.

Uriașii cu păr roșu
Aceasta este o comparație a maxilarului lui Homo Sapiens, sau a omului modern, și a maxilarului unui gigant Lovelock.

În prezent, la muzeul Humboldt din Winnemucca se pot vedea doar un craniu de gigant și un maxilar. Restul osemintelor parcă au dispărut și nimeni nu mai știe de ele.

Chiar și în acest context, există multe voci care spun că acești giganți nu au existat cu adevărat. Ideea este că adevărul trebuie să fie undeva la mijloc, pentru că istoria ne învață că este scrisă doar de învingători.

Undeva pe la mijlocul anilor ’50, arheologii au descoperit şi alte peşteri ale giganţilor. În urma săpăturilor, zeci de mii de artefacte au fost scose la lumina zilei. Acestea, după ce au fost analizate, au fost expuse la diverse muzee din SUA şi în ziua de astăzi sunt dovezi incontestabile ale trecutului planetei.