Arthur Schopenhauer credea că singurătatea este o oportunitate de introspecție, imaginație și contemplare cu tine însuți. Cercetările arată că singurătatea de acest fel ne permite să fim mai creativi. Dar, în lumea aglomerată de astăzi, suntem vreodată solitari?

Singurătatea este diferită de a fi singur. Pentru mulți oameni, a fi singur este un loc înfricoșător și periculos. De aceea este important să cunoști diferența dintre singurătate și a fi singur.

Nu trebuie să fii singur pentru a te simți singur. Imaginează-ți că sunt doi oameni care stau în aceeași cafenea aglomerată. Te poți simți destul de relaxat, ascultând muzică și urmărind oamenii între înghițiturile de cafea. Celălalt se poate simți zdrobitor de singur, conștient de cât de mult îi lipsește cineva cu care să împartă momentul. Această persoană privește lumea nu ca pe un spectacol, ci cu o durere.

Există o diferență între a fi singur și singurătate și ambele sunt sentimente extrem de complicate. În fiecare zi, toți trebuie să petrecem mai mult timp cu noi înșine, în interiorul capului nostru. Aceasta este o parte normală a vieții. Dar când devine asta singurătate?

Petrec timp cu mine

Filosoful german Arthur Schopenhauer este uneori numit filozoful pesimist, deoarece el a susținut că „viața se balansează ca un pendul între durere și plictiseală”. 

Inspirat de textul hindus Upanishade, el credea că sursa tuturor mizeriei vieții provine din dorința noastră neîncetată și necruțătoare. Singurătatea o dorință absentă. Adică, să simți un gol care rămâne nesatisfăcut – să te simți izolat, nevoit sau abandonat, dar fără nimeni care să te ajute.

Cu toate acestea, a fi singur este cu totul altceva. A fi solitar înseamnă a te retrage în tine și îți face o mare plăcere propria ta companie. Când suntem solitari, ajungem într-o comuniune cu sine și putem gândi la fel de liber și putem fi atât de sinceri, cât ne place. 

Abia atunci când suntem tăiați de toate celelalte distrageri și de alți oameni, avem spațiu pentru a medita asupra vieții și pentru a descoperi lucruri grozave.

Schopenhauer știa, totuși, că nu toată lumea simte sau poate simți așa. Cu toții suntem singuri uneori. În cele mai aglomerate orașe sau pe cele mai liniștite câmpuri, putem fi dureros de singuri. Singurătatea este senzația de absență. Ceea ce oferă Schopenhauer este o schimbare de perspectivă. A fi în capul nostru este o oportunitate de a petrece timp cu noi înșine. Este un loc de libertate și onestitate, unde gândurile noastre pot merge oriunde dorim. Ne putem teleporta într-o lume magică, să retrăim o amintire fericită sau să filosofăm asupra realității.

Este o binecuvântare să vorbești singur și s-ar putea să fii surprins de ceea ce înveți.

Spațiu de gândire

În agitația aglomerată a vieții noastre, există foarte puține oportunități de a îmbrățișa tipul de singurătate pe care Schopenhauer o descrie. Fiecare moment plictisitor sau liniștit este blocat fără milă de stimulare. Nu putem să așteptăm un autobuz, să mergem la toaletă sau să stăm la coadă fără a fi nevoie să facem ceva. Momentele liniștite și solitare sunt pline de zgomot, ca să nu petrecem prea mult timp cu noi înșine.

Singurătatea

Și Schopenhauer are dreptate să spună că pierdem ceva în tot acest timp. Conform cercetărilor efectuate de Bowker și colaboratorii săi., retragerea conștientă și deliberată din interacțiunea socială este legată de creșterea creativității. După cum spune Bowker,

„În timpul copilăriei și adolescenței, ideea este că, dacă te îndepărtezi prea mult de semenii tăi, atunci pierzi… [și] s-a pus atât de mult accent pe efectele negative ale ideii de a fi singur.”

Suntem învățați de mici că sociabilitatea este bună, că mulțimea este fericirea și că apartenența și împlinirea provin din relații.

Există, desigur, mult adevăr în aceste afirmații. Dar când ne luăm timp pentru noi înșine, ne acordăm spațiu pentru a ne imagina. Atunci când mintea noastră nu este bombardată constant cu conținut, ea poate crea .

Când singurătatea este o problemă

Pentru mulți oameni, nu există solitudinea descrisă de Schopenhauer, Harris și Bowker. Pentru acești oameni, a fi singur este terifiant și teribil. În timp ce singurătatea poate fi uneori necesară pentru creativitate, singurătatea poate fi adesea terenul întunecat și fertil pentru depresie. 

Samuel Johnson, gigantul literar și depresivul absolut, a găsit multe temeri în singurătate. Cel mai bun sfat pentru cei cu o dispoziție la fel de melancolică ca a lui a fost:

„Dacă ești leneș, nu fii singuratic; dacă ești singuratic, nu fi leneș.” 

Echilibrul dintre singurătate și a fi singur este tăișul unui cuțit. A fi singur este adesea o stare aleasă, în timp ce singurătatea este forțată.

Retragerea benevolă din societate este un prim pas pentru depresie. În cele din urmă, singura modalitate de a deosebi a fi singur de singurătate este să-ți examinezi interiorul. 

Unii oameni ar putea să facă acest lucru cu puterea propriei introspecții, dar alții au nevoie de ajutor. Conversația, cu prietenii, familia sau cu un terapeut, este ceea ce atrage atenția asupra sinelui. Sub această lumină putem vedea cât de departe înflorim cu adevărat fiind singuri.

Primește cele mai noi articole pe mail!

Tiberiu Albu

Niciodată lucrurile nu sunt așa cum par. Încerc să scriu cât mai aproape de adevăr, pentru ca oamenii să vadă cu exactitate lumina din întuneric.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.