Explozia de la Cernobîl a provocat consecințe iremediabile

35 vizualizări
Explozia de la Cernobîl

Explozia de la Cernobîl s-a produs în aprilie 1986, când reactorul patru a cedat. Radiațiile au fost de 400 de ori mai mari decât în Hiroshima. Iată câteva lucruri pe care autoritățile nu le-au făcut publice.

Acest accident a fost singurul de nivelul 7 pe scala Internațională a Evenimentelor Nucleare. Este considerat cel mai mare dezastru provocat de om, din toate timpurile. 

Ploaia radioactivă a ajuns până în Irlanda. Șapte milioane de oameni primesc recompense materiale după acest dezastru. Se spune că acest dezastru a fost semnul dizolvării URSS. Pentru reducerea efectelor exploziei, au fost mobilizați 500000 de oameni, numiți lichidatori sau bio-roboți. Nu se știe exact câți mai sunt în viață.

Erori de proiectare

Un document clasificat, scos recent la iveală, dovedește că fostul șef al KGB, Iuri Vladimirovici Andropov, semnala erori grave încă de la începutul construcției de la Cernobîl. Autoritățile nu au luat în seamă acest raport. Nevoia de energie era uriașă. După data dezastrului, toată zona orașului Cernobîl, dar și o suprafață de 30 km din afara acestuia au fost evacuate.

Cercetătorii au făcut studii pe animalele care au revenit după dezastru în acest habitat și au constatat că au creierul mai mic decât animalele care trăiesc în alte zone. Concluzia a fost că ele au capacitatea cognitivă redusă și implicit și durata de viață. Explozia de la Cernobîl a fost devastatoare pentru tot ceea ce înseamnă viață.

Cenușa și praful radioactiv au fost împrăștiate pe o suprafață de 200000 de km pătrați. Praful radioactiv produce omului mutații la nivelul ADN și transmiterea acestor mutații generațiilor viitoare.

Explozia de la Cernobîl, mai multe enigme

Multe enigme legate de catastrofa de la Cernobîl din 26 aprilie 1986 au rămas încă şi astăzi neexplicate. Profesorul Georges Lochak, preşedinte al Fundaţiei Louis de Broglie, fundaţie franceză pentru cercetare fundamentală în domeniul fizicii, aduce în discuţie unele dintre acestea.

Capacul gigantic reactorului a fost ejectat

Profesorul Georges Lochak spune:

  • Explozia de la Cernobîl
  • viața la Cernobîl

 „Prietenul meu, cercetătorul rus Urutskoïev mi-a mărturisit că nu ştie ce forţă a propulsat capacul reactorului Elena – care cântărea aproape 2000 de tone – şi care a căzut alături de reactor. Nu există nicio explicaţie rezonabilă în acestă privinţă, iar cei care pretind că ar şti despre ce este vorba, mint.

Ipotezele vehiculate în presa ştiinţifică afirmă că incidentul s-ar fi datorat creşterii presiunii vaporilor din reactor. Dar această explicaţie este prostească! Dacă presiunea vaporilor ar fi fost suficient de mare pentru a ridica un capac de o asemenea greutate, cu siguranţă ea ar fi determinat şi explozia pereţilor reactorului, iar aşa ceva nu s-a petrecut. Pereţii reactorului nu au fost nici măcar deformaţi.”

O diferență temporală enigmatică

Profesorul Georges Lochak susținea că:

Toată lumea s-a pus de acord asupra afirmaţiei că explozia din sala de maşini a precedat-o pe cea a reactorului. Însă în ceea ce priveşte aprecierea intervalului de timp dintre cele două explozii, s-a înregistrat un fapt inexplicabil. Toţi cei care se găseau la faţa locului au estimat că acest interval a fost de ordinul a trei secunde.

Totuşi, exploziile au putut fi auzite la mulţi kilometri depărtare de jur împrejur, iar martorii aflaţi la distanţă au afirmat că intervalul dintre ele a fost de aproximativ treizeci de secunde. Este o diferenţă mult prea mare între aceste aprecieri, pentru a o pune pe seama impreciziei subiective fireşti. Ne putem înşela cu două-trei secunde, dar nu cu treizeci!

90% din combustibilul nuclear a dispărut, 10 tone de aluminiu au fost găsite în apropierea reactorului

Profesorul Georges Lochak afirmă în continuare:

O altă enigmă: măsurând magma răcită din jurul bazei reactorului, grupul condus de Urutskoïev a estimat că după explozie nu a mai rămas decât 10-20% din combustibilul nuclear.

Ce s-a petrecut deci cu cea mai mare parte din cantitatea de combustibil? Aceasta nu a putut fi disipată de norul de la Cernobîl. În acelaşi timp ştim, chiar dacă aceasta nu s-a dezvăluit niciodată publicului larg, că au avut loc tot felul de transmutaţii în interiorul reactorului în momentul accidentului.

De exemplu, s-au găsit în jurul reactorului zece tone de aluminiu, metal care nu are nimic de a face cu construcţia unui reactor…

Nu a existat protecție

Cei din industria nucleară știu cât de importante sunt structurile de protecție. În ciuda acestui fapt, acest lucru nu s-a întâmplat la centrala nucleară de la Cernobîl, ceea ce probabil a agravat consecințele exploziei. Structura de izolare este o clădire din beton armat cu cupole. Scopul său este de a limita produsele de fisiune care ar putea fi eliberate în timpul unui accident. Deoarece nu a existat o asemenea structură la Cernobîl, particulele nucleare nu au putut fi oprite. Adevărul este că nimeni nu s-a așteptat la o asemenea explozie.

Majoritatea oamenilor a murit din cauza expunerii la radiații

Explozia de la Cernobîl

S-a confirmat că doar doi muncitori au fost uciși ca urmare a exploziei. Cei mai mulți oameni – muncitori, asistenți de urgență și civili – au murit după câteva săptămâni din cauza radiațiilor.

Studiile recente au arătat că, în cei 20 de ani de după accident, au murit doar 19 adulți de vârstă târzie, din cauza expunerii la radiațiilor. Potrivit Forbes, aceasta se încadrează în rata normală a mortalității prin cancer de 1% pe an pentru acest grup.

Expunerea la radiații a condus la o creștere a incidenței cancerului tiroidian

Cei mai mulți care se aflau la Cernobîl în momentul exploziei au murit de cancer tiroidian. În următorii cinci ani, multe cazuri ale acestei boli au fost diagnosticate la copii și adolescenți. În ciuda faptului că numărul cazurilor a depășit 20.000 de persoane, rata generală a mortalității și alte consecințe directe a fost mai mică decât se estimase inițial.

Numărul total de morți din cauza dezastrului este încă o problemă puternic dezbătută. În timp ce Forumul de la Cernobîl susține că au existat doar 4.000 de decese premature, Greenpeace susține că totalul este de aproximativ 93.000. Cercetările au legat expunerea la radiații de incidența crescută a leucemiei și a bolilor cardiovasculare, dar acest lucru este contestat și în cercurile științifice.

Consecințe mai mari decât de la Hiroshima și Nagasaki

Bombele aruncate asupra orașelor japoneze: „Little Boy” (64 de kilograme de uraniu) și „Fat Man” (aproximativ 6,4 kilograme de plutoniu) conțineau o cantitate imensă de substanțe radioactive periculoase. Dar concentrația de uraniu din ele era mult mai mică decât în reactoarele centralei sovietice.

Pentru o comparație – în bomba atomică americană, doar 700 de grame de uraniu au fost implicate în reacția de explozie. Reactorul de la Cernobîl conținea 180 de tone de element chimic.

În timp ce exploziile au distrus populațiile din Hiroshima și Nagasaki – zeci de mii de oameni au fost uciși și mai mulți răniți – locuitorii au fost mai puțin expuși la radiații. Acesta a fost rezultatul ambelor bombe, care au disipat majoritatea componentelor nucleare din atmosferă, ceea ce a redus considerabil impactul lor asupra solului. La Cernobîl, pe de altă parte, a avut loc o explozie la nivelul solului, având ca rezultat faptul că particulele nucleare infectau absolut tot din zonele înconjurătoare.

Se credea inițial că cei expuși la radiații vor transmite mutații genetice viitorilor lor copii. Din acest motiv, multe mame au avortat, ceea ce, după cum au arătat mai târziu cercetările, nu era necesar. Un studiu recent a găsit puține dovezi că supraviețuitorii transmit mai multe mutații copiilor lor decât cele găsite în populația generală. Sunt în curs mai multe cercetări pentru a investiga posibilele efecte genetice ale otrăvirii cu radiații.

Explozia de la Cernobîl, consecințe dramatice

Explozia de la Cernobîl

Explozia de la Cernobîl, din fosta Uniune Sovietică, a provocat o emisie de câteva tone de materii radioactive în atmosferă. Însă această explozie de mari proporţii nu a fost, din fericire, decât una termică. Nu a avut loc o explozie nucleară. Reactorul distrus conţinea 180 de tone de uraniu îmbogăţit. Dacă s-ar fi produs o explozie nucleară, consecinţele ar fi fost mult mai cumplite.

Valery Legasov, chimist, a coordonat ancheta privind cauzele care au condus la producerea catastrofei de la Cernobîl. Doi ani mai târziu, și-a pus capăt zilelor într-un mod neaşteptat.

A fost un partizan al transparentei, în ciuda eforturilor autorităţilor sovietice de a minimaliza consecințele catastrofei. Mulți l-au considerat singura persoană raţională implicată în această anchetă. La doi ani de la acest nefericit eveniment, Legasov s-a sinucis. În urma lui, au rămas mai multe note și însemnări cu privire la catastrofa de la Cernobîl. Mulți au făcut o legătura între sinucidere să și implicarea sa în ancheta.

La scurt timp după explozia reactorului cu numărul patru, Legasov a fost convocat de autoritățile sovietice. Timp de zece zile de la explozie, reactorul a eliberat tone de particule radioactive.

Legasov a luat cunoștința de teribilul accident, la 12 ore de la producerea acestuia, în timp ce se afla la o conferința, în care un alt cercetător a anunțat că la Cernobîl s-a produs un accident. Legasov împreuna cu alți oameni de știința s-au deplasat la Pripiat, un oraș aflat la 10 km de Cernobîl.

Inconştienţi de pericol, peste 300.000 de locuitori din zonele limitrofe Cernobilului își continuau viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. S-a dispus evacuarea zonei, o decizie care, din păcate, a venit foarte târziu.

După catastrofă, oamenii de știința au estimat că zona nu va mai putea fi locuită în următorii 20.000 de ani. După primele investigaţii, Legasov întocmeşte un raport apocaliptic. URSS-ul nu era pregătit pentru o asemenea intervenție.

Erori umane

În august 1986, Legasov se deplasează la o conferința la Viena, unde prezintă un raport cu privire la catastrofa de la Cernobîl. Legasov a vorbit despre erorile umane și despre conceperea și construcția reactorului extrem de defectuase.

  • viața la Cernobîl
  • viața la Cernobîl

În timp ce confraţii săi occidentali l-au felicitat pentru raportul prezentat, autoritățile sovietice au condamnat intervenţia lui Legasov. Au urmat o serie de interviuri acordate unor canale de televiziune occidentale în care susţinea criza prin care trece economia sovietică și implicit populația. La scurt timp, a fost destituit din funcţia de vicepreședinte al Institutului Kurciatov.

Cu toate riscurile pe care le prezentau reactoarele, două dintre acestea au continuat să funcționeze până în anul 1996.

La doi ani de la producerea exploziei de la Cernobîl, Legasov a fost găsit spânzurat în locuinţa sa. Avea 51 de ani, era sănătos, recunoscut ca fiind un mare chimist. Nu a fost descoperit nici un bilet în care să explice gestul său.

Legasov a fost singurul specialist sovietic care a avut curajul să vorbească despre dezastrul și pericolul pe care îl reprezintă pentru umanitate Cernobîlul. Acest curaj l-a costat viața.

0

Un răspuns sau un comentariu?