Despre levitație se spune că ține lumea științifică în șah, în sensul că răspunsul științific la acest fenomen se lasă așteptat. Multe legende orientale descriu divinitățile ca având o caracteristică majoră, zborul. Textele indiene Vedas descriu tehnici cu privire la zbor. Levitația deasupra solului la 90 de centimetri distanță este o practică des întâlnită în India și Tibet.
Textele budhiste din anul 527 e.n., descriu că AD Hindu, fondatorul budismului, a vizitat mănăstirea tibetană Shaolin și i-a învățat pe călugări, organele din corpul uman care controlează energia și produc levitația. Însuși Buddha a practicat levitația.
În Tibet, există persoane numite lama călători care practică levitația și pot rămâne suspendați în aer, ore întregi. În ceea ce privește levitația în Europa, primele texte descriu levitația unei măicuțe numite Tereza, care în anul 1565, în fața a 200 de preoți catolici a levitat. În jurnalul său, ea nota că levitația este o capacitate care se dezvoltă brusc și inconștient. În timpul levitației, ea s-a simțit departe de corpul fizic.
În secolul al XXI-lea, oamenii au putut levita în spațiu, departe de legile gravitației. Ce se întâmplă într-un spațiu guvernat de legile gravitației?
Levitația acustică
Este un concept relativ nou care poate explica modul în care au fost construite piramidele. Machu Pichu a fost construit din bucăți de piatră cu o greutate de peste 500 de tone.
Atunci când celebrul clarvăzător Edgar Cayce a fost întrebat cum au fost construite piramidele, el a răspuns că prin forțe antigravitaţionale.
Misterul tibetan al levitației a fost cunoscut de occidentali în anul 1939.
Călugării tibetani, cu ajutorul unor baghete, făceau să leviteze pietrele la o înălțime de 250 de metri. În tot acest timp, călugării scoteau un sunet dintr-un tambur. Într-o oră erau transportate șase pietre, fiecare având o greutate de 500 kg. Levitația rămâne un semn de întrebare pentru oamenii de știință și un miracol pentru credincioși.
Levitația nu este un truc
Trenurile pe pernă magnetică sunt recunoscute ca cel mai rapid mijloc de transport din lume. Viteza lor ajunge la 581 km/h. Trenul nu atinge șina pe care se deplasează, eliminând fricțiunea și zgomotul.
Cu ajutorul unui câmp variabil cercetătorii britanici au reușit ca monede, cristale, bucăți de plumb să leviteze. Levitația se produce într-un mediu de oxigen rece, magnetizat.
Viktor Grebennikov și misteriosul lui dispozitiv
În anul 1988, cercetătorul Grebennikov anunța că a descoperit elemente antigravitaționale în exoscheletele chitinoase a unor specii de gândaci din Siberia. El a construit o platformă capabilă să se ridice singură în aer, cu om cu tot. Viteza pe care platforma o atingea era de 25 km/min. Mecanismul de funcționare al platformei nici în ziua de azi nu a fost elucidat.
Oameni care au putut levita
În mitologia orientală, zeii au o caracteristică distinctivă. Ei pot zbura. Puțini dintre oamenii de rând au această capacitate.
The Indian Vedas conține instrucțiuni practice pentru a practica levitația. De-a lungul istoriei, au existat persoane care au levitat spectaculos, la o înălțime de 90 cm față de sol.
Vechile texte budiste descriu o întâmplare care s-a petrecut în anul 527. Fondatorul budismului, Bodhidharma a vizitat mănăstirea tibetană Shaolin și i-a învățat pe călugării tibetani tehnici cu privire la controlul energiei din corp, o primă condiție pentru a putea levita.
Alexandra David Neel, scria că a asistat personal la levitația unor lamas tibetani care erau așezați în poziția de lotus și se puteau ridica de la sol, în timpul meditației.
În Europa, primul spectacol de levitație l-a făcut Sfânta Teresa, o carmelită, care în anul 1565, în fața a 230 de preoți catolici a levitat. Sfânta Tereza a lăsat un text care a devenit celebru, în care a descris ceea ce se întâmplă în momentul levitației.
Am fost conștientă tot timpul, scria ea, parcă aveam aripi și pluteam pe un nor. După levitație, m-am simțit odihnită, corpul meu părea că este mai ușor.
Unul dintre cei mai cunoscuți oameni care a levitat a fost Desa Joseph (1603-1663). Avea acest excepțional dar încă din copilărie. După ce a intrat în Ordinul Sf. Francisc a fost canonizat. Una dintre levitații a realizat-o în fața papei Urban al VIII-lea.
Cronici vechi rusești descriu capacitatea unui anume Bazil, care avea capacitatea de a levita deasupra unei riviere din Moscova, în fața a mii de spectatori.
În secolul al XIX-lea, un jurnal american publica un articol despre spectacolele de levitație pe care le efectua Daniel Douglas Hewm. În timpul levitației, unul dintre jurnaliști a prins mâna lui Hewm, care era în transă, țipa și tremura.
William Thackeray a rămas celebru prin levitațiile pe care le-a făcut în fața lui Napoleon al III-lea, Mark Twain, dar și a sute de medici care au concluzionat că levitația nu este o escrocherie.
În anul 1934, Maurice Wilson a decis să efectueze o levitație pe Everest. Din nefericire, el a fost descoperit mort.
În zilele noastre, cei care au studiat levitația susțin că ea se realizează datorită meditației transcedentale dezvoltată de Maharishi Mahesh Yogi. El susținea că levitația asigură perfecțiunea umană, eliberând conștiința umană.
Medicul Alexander Dubrov susține că levitația este posibilă datorită formării unui câmp gravitațional care permite ridicarea, plutirea sau zborul.
Sf. Iosif de Carpetino
de-a lungul secolelor, mulți oameni sfinți au fost la rândul lor capabili sa se desprindă prin forțe proprii de pe pământ. Probabil că cel mai celebru a fost Sf. Iosif de Carpetino, născut în anul 1603, în Italia. El a extins o stare de extaz religios care i-a permis să desfidă legea gravitației.
A levitat de peste o sută de ori, chiar și în fața Papei Urban al VII-lea. Mai târziu, aceste evenimente au dus la canonizarea lui. Religiile și filosofiile atestă faptul că levitația poate fi obținută printr-un exercițiu menit să exploateze la maximum forța vitală a corpului. Această energie este numită Chi sau Ki și se spune că poate fi controlată de un asiduu exercițiu de natura yoghină.
Fenomenul salturilor yoghine, în cadrul cărora o persoană poate face scurte mișcări de levitație prin intermediul meditației transcedentale este promovat de învățăturile răsăritene. Accentul nu este pus atât pe emoții extreme, cât pe vizualizare și controlul respirației, pentru mobilizarea tuturor energiilor latente din corp.
Levitația, secretul călugărilor tibetani
Helena Blavatsky a avut o viață plină de enigme și mistere. La vârsta de 11 ani, mama sa moare și pe patul de moarte aceasta spune că, este fericită că nu mai trăiește ca să vadă ceea ce i se va întâmpla fiicei sale.
La vârsta de 17 ani, ea se va căsători cu viceguvernatorul Erevanului, care avea o vârstă mult mai înaintată față de a sa. Căsătoria va dura trei luni. Este liberă și aventura vieții sale poate să înceapă. În următorii 30 de ani, va face înconjurul lumii de trei ori.
În anul 1851, când Blavatsky avea 20 de ani, îl întâlnește la Londra, pe Hindu El Moria, care o sfătuiește să meargă în Tibet.
Reușește să ajungă în Tibet, zonă care în acea perioadă era interzisă europenilor și mai ales femeilor. Timp de șapte ani, Blavatsky va rămâne în Tibet, timp în care va învăța toate practicile ezoterice budhiste. Este unica femeie care va fi în preajma preoților tibetani, de la care va învăța arta levitației.
Budiștii susțin că, omul poate zbura. Yoghinii, fakirii, magicienii din Tibet, cunosc secretele levitației. Sunt martori, printre care și Blavatsky, care susțin că, preoții tibetani levitează, la o înălțime de 90 de centimetri față de sol.
Există texte budhiste, scrise în anul 526 e.n., în care sunt descrise levitațiile lui Zen, fondatorul budismului. Buddha a practicat levitația, putând să rămână suspendat în aer, timp de câteva ore. Levitația este practicată și în zilele noastre, mai ales în Tibet și India.
Există numeroase texte ale cercetătorilor europeni și americani, care au făcut vizite în Tibet și descriu levitația preoților tibetani, numiți lamas. Aceștia pot levita ore în șir, în poziția lotus.
Levitația în Europa
În Europa, Sfânta Tereza a levitat, în anul 1565, în fața a 230 de preoți catolici. Ea a descris levitația ca fiind un fenomen care se produce brusc, și în timpul căreia era conștientă.
În Italia este celebru cazul lui Deza Josef, 1603-1663, care a levitat în fața papei Urban al VIII -lea.
Cronicile rusești vorbesc despre o persoană numită Vasile care levita deasupra râului Moscova. Daniel Dewm este persoana cea mai cunoscută, care a levitat în secolul al XIX-lea. Timp de 40 de ani, el a oferit spectacole de levitație, în fața a zeci de mii de spectatori.
În timpul levitației el era în stare de inconștiență. Marc Twain și Napoleon al III-lea au fost martori la spectacolele de levitație. În anul 1934, yoghinul Maurice Wilson a încercat să leviteze deasupra Everestului. Un an mai târziu, corpul său a fost descoperit la o altitudine de 8000 de metri, aproape de vârful Everest.
Sunt cercetători care au emis ipoteza că, levitația se datorează biogravitației. Biogravitația se formează ca urmare a undelor transmise de creier. Se creează un câmp bioenergetic, generat de creierul uman, care produce fenomenul de levitație.
