În linii mari:

Sfinxul din Bucegi este un monument, în jurul căruia există o sumedenie de povești și legende.

Unele adevărate, altele mai puțin, legendele Sfinxului sunt cele care îi conferă aura unui simbol.

Sfinxul este locul pe care trebuie să-șl vizitezi pentru a simți energia străbunilor noștri.

Sfinxul din Bucegi este un punct de referință important din țara noastră. Toată lumea auzit de el și cei mai mulți l-au vizitat chiar. În jurul acestui simbol spiritual s-au născut numeroase speculații și povești fantastice.

Nimeni nu poate spune cât de adevărate sunt aceste povești, dar cert este că ele sunt fascinante. Poate că uneori nu avem nevoie de adevăr în viața noastră, ci doar de puțină magie, care ne oferă culoare.

În acest context, am ales să conturăm un tablou extrem de interesant al Sfinxului din Bucegi, țesut din povești mai mult sau mai puțin adevărate.

Legătura cu o civilizație dispărută

Sfinxul din Bucegi

Bucegii au avut întotdeauna o aură de mister, mai ales din pricina Sfinxului şi a Babelor, structuri de piatră care par a fi rodul imaginaţiei omului şi nu o acţiune oarbă a naturii.

Printre cei care au adus din nou la lumină frumuseţea şi misterul Sfinxului, se numără, în mod surprinzător, Daniel Ruzo, un explorator peruvian care a pus în atenţia lumii posibilele legături dintre civilizaţia Markawasi şi cea geto-dacică.

Acesta a remarcat o serie de asemănări între Sfinxul din Bucegi şi sculpturi monolitice din Anzi. Din nefericire, descoperirile acestuia nu sunt susţinute şi de o carieră ştiinţifică de încredere.

Ruzo a lansat o ipoteză, considerată de comunitatea ştiinţifică aiuristică, în care explică faptul că civilizaţia umană este formată din ere, fiecare durând 8608 ani şi care la rândul lor sunt formate din patru cicluri solare de 2125 ani. Potivit acestuia, acum suntem în a cincea era.

La fiecare 8608 ani, Pământul suferă o catastrofă, iar monumentele din jurul lumii, printre care şi Sfinxul, marchează locurile unde oamenii se vor putea adăposti. Aici intervine una dintre legendele conteporane, bazată poate pe imaginaţie şi descoperorile peruvianului.

Unul dintre zvonurile care circulă, mai ales pe internet, este că sub Sfinx şi muntele Omu s-ar afla o cavernă de circa 20 de kilometri lungime. Începând de aici, povestirea devine din ce în ce mai fantezistă.

Peştera ar fi protejată de câmpuri energetice şi americanii chiar ar fi efectuat săpături, sub protecţia autorităţilor române şi cu ajutorul, bineînţeles, a masoneriei mondiale, în anul 2003. Din nefericire nu au reuşit să pătrundă prin scutul indestructibil.

Se spune că însuşi Ceauşescu era interesat de „povestea” Sfinxului. Daniel Ruzo i-a îndemnat pe cercetătorii români, care l-au însoţit în peregrinările sale prin Bucegi, să cartografieze anumite „zone”.

Se pare că unii dintre cei care l-au însoţit pe Ruzo în România erau „cercetători” ai Securităţii, trimişi să vadă ce face „nebunul” şi să întocmească rapoarte pentru Cabinetul 2, respectiv Elena Ceauşescu. În plus, Nicolae Ceauşescu ar fi înfiinţat o unitate pentru studierea fenomenelor paranormale.

Sfinxul din Bucegi, un pol energetic?

Sfinxul din Bucegi

Referitor la Sfinxul românesc geograful şi istoricul Strabon (63 î.Ch. – 19 d.Ch.) vorbea despre muntele Kogaion:

„Tot aşa şi acest munte a fost recunoscut drept sacru și astfel îl numeau geţii; numele lui, Kogaion, era la fel cu numele râului care curgea alături”.

Kogaion înseamnă „Capul Magnificului”, fiind şi denumirea getică a Bucegilor, unde se afla marele cap sculptat, cunoscut sub numele de „Sfinxul Românesc”.

N. Densuşianu menţionează că „după ideile astronomice şi geografice ale Antichităţii clasice, Polul Nordic, în jurul căruia se învârtea Universul, atingea Pământul lângă Dunăre, pe teritoriul geţilor, în particular pe Munţii Rhipaei (Carpaţii Meridionali)”.

Conform aceloraşi idei, osia sau axa în jurul căreia se învârtea Cerul, trecea prin centrul Pământului, deci şi Universul şi Terra aveau o axă comună – Axis Mundi sau Axa Lumii. Cei care susţin că leagănul omenirii se află în spaţiul carpato-danubianopontic, localizează axa respectivă pe muntele sfânt al dacilor, Kogaion.

Conform teoriei cercetătoarei Cristina Panculescu, care a efectuat un amplu studiu asupra masivului Bucegi – studiu despre care se spune că a ajuns la un moment dat „pe biroul” Elenei Ceauşescu, în Bucegi, în apropierea Vârfului Omu, se află un centru energetic. „Chemaţi de Sfinx, dacii ştiau a se face nemuritori“, concluziona studiul.

Cercetătoarea demonstra, printre altele, că acest „Centru” reprezintă o poartă de ieşire din universul terestru, cu o activitate energetică măsurabilă, care se manifestă ciclic. Şi constata că, din 1986, intensitatea centrului s-a amplificat.

Dincolo de adevăr

Nimeni nu poate confirma dacă aceste povești sunt adevărate. Important este de știut faptul că fum fără foc nu are cum să iasă și orice legendă sau poveste se bazează pe un sâmbure de adevăr.

De exemplu, sunt oameni, care odată ajunși lângă Sfinxul din Bucegi au experimentat trăiri stranii sau inexplicabile. Au simțit o energie, care le-a inundat pur și simplu corpul. De aici s-a născut ideea că ar fi un pol energetic important. De cealaltă parte, alții nu au simțit nimic special și pentru ei Sfinxul este o simplă piatră, lipsită de energie și de viață.

Mai mult de atât, adevărul nu trebuie să fie universal. Mai ales atunci când vine vorba despre asemene simboluri. Și Sfinxul din Bucegi este un adevărat simbol pentru România. El se află în vârful muntelui și pare că veghează de o eternitatea asupra oamenilor care au trăit pe aceste meleaguri.

Dacă nu ai vizitat niciodată Sfinxul românesc, ar trebui s-o faci doar pentru a spune dacă simți cu adevărat energia strămoșilor noștri!

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.