În urmă cu trei secole, în unele părți ale Americii de Nord, un eveniment ciudat a transformat ziua în noapte. Fenomenul rămâne înconjurat de mister și în ziua de astăzi. Dar hai să vedem cum s-a petrecut Ziua Întunecată?
Ziua Întunecată
La 19 mai 1780 o întunecime neobișnuită a avut loc deasupra nord-estului Statelor Unite (New England), întinzându-se chiar şi asupra Canadei.
Ea a durat cam paisprezece ore.Întunericul a fost atât de mare că oamenii n-au fost în stare să citească scrierea obişnuită nici să vadă cât este ceasul, sau să-şi vadă de treburile obişnuite fără să aprindă lumânări. Păsările s-au dus la culcare.
Obiectele nu puteau fi văzute decât la o foarte mică distanţă de ochi, şi totul avea înfăţişarea nopţii. Cauzele acestor fenomene sunt necunoscute. Cu siguranţă ele nu erau rezultatul eclipselor.
Seara lumea a aşteptat luna să răsară la ora nouă. Dar deşi era timpul lunii pline, în seara aceea ea nu dădea nicio lumină. Ea avea o culoare întunecată, roşie-închisă cum este sângele.
R.M. Devens scria în Our First Century:
“Aproape cel mai tainic şi încă neexplicat fenomen de felul acesta, dacă nu chiar singurul”, este ziua întunecată de la 19 mai 1780, întunecarea cea mai inexplicabilă a întregii părţi vizibile a cerului şi a atmosferei din Noua Anglie”.
Un martor ocular care trăia în Massachusetts descrie evenimentul în felul următor:
“Dimineaţa soarele a răsărit pe un cer curat. Dar în scurtă vreme a fost acoperit. Norii au coborât negri şi ameninţători şi din ei izbucneau fulgere şi se rostogoleau tunete, căzând şi puţină ploaie.
Către ora nouă, norii s-au subţiat şi au luat o culoare ca arama sau alama, iar pământul, stâncile, copacii, clădirile, apele şi oamenii au fost schimbaţi de această lumină ciudată, nepământeană. Câteva minute mai târziu, un nor negru şi greu s-a răspândit pe tot cerul, în afară de o fâşie îngustă la orizont, şi era atât de întuneric cum este de obicei vara la ora nouă seara”.
Teamă și panică
Teama, îngrijorarea şi groaza au umplut treptat sufletele oamenilor. Femeile stăteau la uşă privind tabloul întunecat; oamenii s-au întors de la munca câmpului; tâmplarul şi-a lăsat uneltele, fierarul şi-a părăsit foalele, negustorul tejgheaua. Şcolile şi-au suspendat cursurile, iar copiii au fugit tremurând acasă.
Călătorii s-au oprit la ferma cea mai apropiată. Ce se va întâmpla? Șopteau toate buzele şi se întrebau toate inimile. Părea ca şi cum un uragan era gata să sufle peste toată ţara sau ca şi cum venise ziua încheierii tuturor lucrurilor.
Nici întunericul nopţii n-a fost mai puţin obişnuit şi mai puţin înfricoşat decât acela al zilei; cu toate că era aproape lună plină, nu se putea vedea nici un obiect decât cu ajutorul unei lumini artificiale care, atunci când era privită din casele învecinate şi din alte locuri îndepărtate, părea ca un întuneric egiptean prin care abia puteau pătrunde razele.
Acest fenomen misterios a fost consemnat sub numele “Ziua întunecoasă”. Nimeni nu poate explica cu exactitate ceea ce s-a întâmplat în acea zi de 19 mai 1780 și nici nu a fost descoperită cauza pentru care Soarele nu a putut să lumineze așa cum o face în mod normal.
Cu toate acestea, există câteva teorii.
Deci, ce ar putea explica Ziua întunecată
O eclipsă de Soare poate fi exclusă deoarece există înregistrări ale acestora și durează doar câteva minute.
Erupția vulcanului Eyjafjallajokull din 2010 a provocat suficientă cenușă pentru a intra în atmosferă pentru zboruri la sol în nordul Europei.
Thomas Choularton, profesor de științe atmosferice la Universitatea din Manchester, spune că norii de cenușă vulcanică provoacă adesea „zile galbene”. Erupțiile de la Mount St Helens din statul Washington au scăzut nivelul de lumină în ultimele decenii, adaugă el.
Și totuși, nu există nicio înregistrare a activității vulcanice în 1780. Deci se exclude și această variantă.
Un meteorit este la fel de puțin probabil. Dar atunci ce a fost?
Dar ar putea un incendiu de pădure să provoace o astfel de schimbare a luminii?
Ceața este comună pe coasta de est. Amestecul de ceață și funingine de la incendiul de pădure s-ar combina pentru a face întunericul să coboare, susține doctorul Blake.
Relatările martorilor oculari din New England susțin ipoteza incendiului de pădure. Funingine a fost observată în râuri. Iar Jeremy Belknap din Boston a scris într-o scrisoare că aerul avea „mirosul unei case incendiate sau al unui cuptor de cărbune”.
William Corliss, fizicianul și cronicarul evenimentelor inexplicabile, a găsit 46 de relatări despre zile negre din întreaga lume între 1091 și 1971.
În zilele noastre, oamenii pot apela la cunoștințele științifice, imaginile din satelit și mass-media pentru asigurare. Dar fenomenul a continuat să neliniștească oamenii până de curând, într-un mod surprinzător.
O zi întunecată într-o parte a Americii de Nord similară cu anii 1780 a avut loc în 1950. A fost cauzată de incendiile forestiere din Alberta și a provocat alarmă și confuzie, spune David Phillips, climatolog senior la Environment Canada.
„Dacă te-ai fi trezit la prânz, ai fi crezut că este miezul nopții. Oamenii au crezut că este un atac nuclear sau o eclipsă de Soare.”
Oricare ar fi cauza în 1780, geografia trebuie să fi exacerbat frica, spune Dash. În esență, coloniștii europeni trăiau la marginea unui vast continent necunoscut.
„Când se întuneca pentru ei, nu există nicio garanție că va fi vreodată lumină din nou. În acele zile ar fi destul de natural să credem că a fost a fost vorba despre un incendiu, dar atunci se credea orice.”, spune Dash.
Când au sosit zorii, în cele din urmă, oamenii au răsuflat ușurați și viața a continuat.
